Chişinăul de altă dată în cărţi poştale prezente în Serviciul Carte veche şi rară al BNRM

Fondul Serviciului Carte veche şi rară înserează valoroase colecţii de documente de unicat importanţă locală, naţională şi internaţională. Prin prisma lor putem urmări şi restabili desfăşurarea evenimentelor de altă dată, servind ca o fereastră, un portal de trecere din prezent în trecut. Pornind de la acest gând am încercat să redescoperim Chişinăul de altă dată prin puţinele documente cartofilice ce se păstrează în cadrul serviciului.   Începuturile apariţiei primei cărţi poştale în lume datează cu anul 1869 în Austria şi iniţial reprezenta o bucată de hârtie fără imagini care se mai numea şi carte de corespondenţă.

Patrimoniul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova include peste 96 000 exemplare de cărţi poştale care reprezintă perioadele menţionate mai sus. Unice şi remarcabile sunt imaginile din perioada de pionierat „Souvenir de Bessarabie”care reprezintă imagini valoroase ale Basarabiei cu viaţa rurală de altă dată, datini, chipuri de locuitori, peisaje pitoreşti a principalelor râuri Prut şi Nistru, oraşe şi cetăţi.

În urma cercetării cărţilor poştale ilustrate din cadrul serviciului Carte veche mi-a atras atenţia documentele cartofilice documentare ce reprezintă oraşul Chişinău în sec. XIX. Aceste documente (36 la număr) pe lângă funcţia principală ca efect poştal mai au şi funcţia documentară, majoritatea reprezentând imagini cu vederi, străzi, arhitectură, monumente istorice, instituţii emblematice ale oraşului Chişinău din secolul XIX -XX.

Majoritatea cărţilor poştale  au fost editate de  casa editorială Wolkenberg, care deţinea „întîietatea” la editarea cărţilor poştale cu imagini ale Basarabiei şi Chişinăului.  Acest editor a locuit şi a activat în Chişinău, avîndu-şi firma editorială la parterul hotelului „Suisse”

Cele mai vechi ilustrate referitor la Chişinău, păstrate în Serviciul Carte veche şi rară, editate de Wolkemberg reprezintă: Casa antreprenorului Pronin, Casa Catarghi şi Biserica Gimnaziului Nr.2 de Băieţi. Caracteristic acestei perioade este faţa verso lăsată doar pentru adresă, pe când textul în această perioadă se scria pe spaţiul liber al feţei recto unde era imprimată şi imaginea.

O altă editură particulară care a editat cărţi poştale este şi Casa de Comerţ Şchechter şi Fiii care a desfăşurat o activitate editorială foarte fructuoasă în această direcţie.

Clişeele cărţilor poştale erau executate în Germania, acest fapt îl putem urmări pe recto inferior al colţului drept jos ale cărţilor poştale în baza inscripţiei Graph. Ges., Berlin.

Cartea poştală basarabeană a evoluat în contextul celei ruseşti, deoarece Basarabia din punct de vedere poştal era încadrată în Imperiul Rus în urma încheierii păcii de la Bucureşti. Cum Rusia în 1886 a devenit membră a U.P.U. (Uniunea Poştală Universală înfiinţată în 1878) pe verso cărţilor poştale stă inscripţia în limba rusă şi franceză: семирный почтовый союз = Union Postale Universelle. Russie.  Dimensiunile cărţilor poştale păstrate în Serviciu corespund standartelor internaţionale aprobate în 1886 (de U.P.U.): 140 mm pe 90 mm, până la 1886 mărimea cărţilor poştale varia de la 125-127 mm şi 90-95 mm.

Din cele 36 de imagini ale Chişinăului pe care le deţine Serviciul Carte veche şi rară, 11 din ele sunt circulate.  Fără doar şi poate cartea poştală interesează mai mult ca imagine însă nu poate fi trecută cu vederea şi geografia circulaţiei cărţilor poştale care este foarte variată : Chişinău, Craiova, Chilia Nouă, Neapoli, Austria, Spb. şi Podoljsk. La fel şi limbile în care au fost scrise : rusă, română, germană.

Studierea mai în de aproape a vederilor oraşului Chişinău ne-a determinat să le clasificăm în următorul mod :

Case şi străzi

Casa lui Hertza  actualul Muzeu Naţional de Arte Plastice de pe bd. Ştefan cel Mare. Construit în sec. XIX-XX în stil baroc vienez. Atrage atenţia prin garnitura decorativă bogată a faţadei principale, prin basoreliefurile şi ornamentele moderne, prin sculpturile de pe fronton Friza clădirii este decorată cu cartuşe volute şi ornamente vegetale Iniţial a fost construită ca casă de locuit. Aparţinea lui Vladimir Hertza care îşi trăgea originea din colonişti germani, primar al Chişinăului şi fondatorul Ligei Româneşti în Basarabia în 1919

Casa Catargi construită prin 1853-1854, a fost construit pe vremea căminarului Iordache Catargi, devine renumit când intră în posesia lui Ion Catargi , mareşal al nobilimii în 1881-1897 se afla în dosul Soborului. În 1876 aici s-a oprit Marele Duce Nicolai, comandantul armatei ruse, împreună cu fiul său Nicolae (cel tînăr), iar în 1887 Alexandru II a primit parada oştirilor care plecau în 1877 pe frontul bulgar. O notă asupra acestui boier si a casei sale găsim în revista din Trecutul nostru : „Un boier mare (Ivan Egorovici Catargi) darnic binefăcător şi fire impozantă, ştia să deţie cea mai frumoasă casă din Chişinău, unde tot ce era mai select în Basarabia găsea o primire cuvenită …” Dealtfel acest boier a fost primul basarabean care a absolvit cu brio Colegiul Juridic din Petersburg.

Str. Alecsandru cel Bun (1877-1924) era partea cea mai frumoasă a oraşului. Înc. Sec. XIX str. Millionnaia, ani 40 ai sec. XIX- 1877 str. Moskovskaja, 1924-1944 – bd. Alexandru cel Bun, 1944-1952 str. Lenin;  pînă la 1990 – bd. Lenin ; actualmente bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt. Principala arteră a oraşului a avut cele mai importante obiective ale vieţii sociale şi politice, economice şi culturale orăşăneşti cu aspect european şi plin de viaţă.  Mijlocul  străzii peste ceva timp a fost plantat cu copaci, ceea ce alcătuia un bulevard de o frumuseţe rară, asemănător străzilor oraşelor caucaziene.

Instituţii de învăţământ

Clădirea fostului gimnaziu pentru fete al zemstvei, str. Bucureşti, 64, colţ cu str. Puşkin. La 24 mai 1881 a fost pusă piatra de temelie a clădirii gimnaziului, iar la 3 august 1882 – construcţia clădirii era încheiată. Edificiul este construit în două etaje, amplasat la colţul cartierului, ridicat pe un plan unghiular, cu faţadele aliniate la liniile roşii. Prin colţul teşit, orientat spre intersecţia străzilor, este organizară intrarea ofi cială în clădire, sub forma unui portic din două coloane ale ordinului doric, pe care se sprijină balconul etajului.

Liceul Nr. 1 a fost deschis în 1833 cu numele de liceu regional din Chişinău, primul liceu din Basarabia şi-a avut sediu în clădirea care pînă la 1861 a fost spital militar, în urma unui incediu este refăcut, coloanele în stil empir din faţa liceului dispar şi clădirea ia înfăţişarea pe care o vedem pe cartea poştală. Poseda o bogată bibliotecă  de cărţi şi reviste vechi ruseşti  După 1918 poartă numele de B.P. Hajdeu. Primul epitrop de onoare a fost Alexandru Sturdza ilustrul apologet şi scriitor.  În 1835 pe lîngă liceul regional a fost deschis un pension pentru copii dotaţi din familiile boierilor locali.

Monumente istorice

Biserica Sf. Panteleimon, str. Vlaicu Pârcălab, nr. 44. A fost zidită în 1892, în spiritul stilizărilor istorice, arhitect A.I. Bernardazzi. Este fosta capelă a comunităţii greceşti, ctitoria fraţilor Ivan şi Victor Sinadino. A fost apreciată în presa vremii drept una din cele mai valoroase creaţii artistice de acest gen din Imperiul Rus din anii respectivi. Azi având planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este alipită absida altarului, la cea de vest – clopotniţa. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornişele în segment de cerc. S-au păstrat elementele de amenajare a terenului – gardul compus din grilaje din fier forjat, ridicate pe soclu din piatră, izolate între ele de tumbe acoperite în două pante, decorate cu capete de lei.

  Muzeul Naţional în stil mauritan creat de fosta Zemstvă Gubernială. Datorită fostului conservator al Muzeului Osterman a fost creată cea mai bogată secţie a Muzeului „Flora şi fauna Basarabiei”. Muzeului a fost proiectat de arhitectul V.N. Ţâganco. Construcţia Muzeului a fost terminată în 1905, inaugurarea a avut loc în iunie 1906.

Seminarul a fost înfiinţat la 1813 (iniţial a fost stabilit chiar în palatul Mitropoliei) Clădirea a fost ridicată în 1817 refăcută în 1868; în anii 1900-1901 sa construit o nouă clădire a seminarului,  având – ul ca prim rector pe P. Cuniţchi la recomandarea prietenului său Bănulescu-Bodoni, G. În 1818 Seminarul a fost vizitat de Împăratul Alexandru I, care era în trecere  prin Chişinău, pentru întîlnirea sa cu suveranul austriac la Odesa.  Organizarea procesului de instruire era asemănătoare celui de la Academia Kievo-Moghileană.Actualmente blocul 2 al BNRM.

 

Instituţii emblematice

Palatul de Justiție

Casa arhiepiscopală dată în exploatare la 1911 pe actualul bd. Ştefan cel Mare după un proiect al arhitectului Gh. Cupcea. Se mai numea casa lui Serafim în  memoria argiepiscopului Chişinăului şi al Hotinului Serafim. Construcţia în stil neoclasic, cu elemente eclectice, în anii 20-39 cunoscută ca Casa Eparhială. În 1917 în sala acestei case şi-a ţinut lucrările Congresul I al Militarilor.

Peniteciarul – clădire în stil genovez de o rară originalitate ca arhitectură despre care vestitul geograf E. Reclus scria : „Clădirea principală a oraşului este o uriaşă puşcărie cu patru tunuri cu dinţi, care se înalţă deasupra caselor joase”. Clădirea veche a fost construită în 1813 şi i se spunea „ostrog”. Fiind neîncăpătoare cu 6 camere (150 locuri) în 1843 sa purces la construcţia unei noi clădiri mai mare

Vederi generale

Buiucani – pe vremea cînd nu era în componența Chișinăului.

Spitalului de Psihiatrie – cel mai important complex de edificii sanitar – curative de la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX. Amplasat pe fosta moşie mănăstirească Costiujeni (azi orăşelul Codru din municipiul Chişinău). Acest spital de psihiatrie a fost creat în conformitate cu ultimele recomandări ale psihiatriei europene din acei ani. Structura ansamblului s-a format treptat, începând cu ultimul deceniu al sec. XIX, comanditarii asigurând o continuitate de idei constructive şi funcţionale. Aspectul actual al spitalului este datorat în mare parte arhitectului – şef al Chişinăului A.I.Bernardazzi,

Locuri de agrement

Expoziţia agricolă din Chişinău (1921-1925) – la care produsele fermei „Maciuca”a obţinut o medalie de aur şi una de argint. Eveniment de binefecare organizat de Asociaţia „În numele lui Hristos”pentru populaţia nevoiaşă din teritoriu

Majoritatea cărţilor poştale sunt poze prelucrate şi tipărite pe hârtie specială. Până la apariţia filmului color pozele erau alb-negru fiind colorate manual în vederea imprimării de cărţi poştale color. În afară de această metodă cărţile poştale color pot fi litografii color. Cărţile poştale  litografiate color erau realizate având ca matriţă o piatră calcaroasă, iar pentru fixare se foloseau uleiuri speciale sau apă. Serviciul Carte veche şi rară păstrează câteva poze colorate cu imaginea Seminarului şi Liceului de Fete. Deoarece pe imagine se destind câteva colori aceste cărţi poştale pot fi  clasificate ca cromolitografii. Cromolitografia în comparaţie cu litografia foloseşte mai multe plăci de calcar, pentru fiecare culoare aparte.   Aceste cărţi poştale pot fi considerate mici opere de artă multiplicată, care pe lângă rolul de a trimite mesaje mai sunt şi o formă de răspândire a artei, artei litografice în cazul dat.

 

Toate cărțile poștale pot fi vizualizate pe adresa http://www.moldavica.bnrm.md

 

 

 

 

Publicitate