Arhivă | 4 aprilie 2014

Valori europene in fondurile Bibliotecii Nationale a RM

Bibliotheca Palatina datează din anul 1386 când a fost înființată Universitatea din Heidelberg cea mai veche universitate din Germania şi a treia instituţie academicã ridicatã pe teritoriul Imperiului Roman. În fondurile ei se regăsesc cele mai valoroase manuscrise din Evul Mediu, fiind considerată la timpul său cel mai bogat arhivariu literar ce reflecta toate domeniile științifice. O perioadă de timp și anume în secolul al XVI-lea, renumita bibliotecă a fost adăpostită în biserica Heilig-Geist-Kirche, construita intre 1398-1441 in stil gotic. A urmat o perioadă neagră în istoria Heidelberg-ului cînd a fost cucerit de trupele catolice din timpul Războiul de Treizeci de Ani. Papa Grigore al XV-lea și-a însușit întreaga bibliotecă drept pradă de război .Astfel 3.700 de manuscrise medievale si 13.000 de volume tipărite au ajuns la Biblioteca Vaticana în august 1623. Astazi biblioteca Palatina este parte componentă cu statut de fond separat din cadrul Bibliotecii Apostolice a Vaticanului.Printr-o hotărîre adoptată în cadrul Congresului de la Viena din 1815, au fost returnate doar 847 de manuscrise în limba germană.

IMG_0963IMG_0964  BNRM posedă o carte ce a aparținut odinioară acestei renumite biblioteci europene a autorului german Doederlinius Johannes Alex – rectorul Universității din Heidelberg. Cartea a fost tipărită în 1724 de Endter Wolfgang Moritz. Autorul scrie despre sanctuarele slavone de pe teritoriul Germaniei. Dovada acestei afirmații este ex-libris-ul etichetă pe verso copertei alcătuit din : Stema cu două scuturi heraldice, unite sub o coroană cu cruce. În partea de jos a ex-libris-ului inscripţia: „Biblioteca Palatina”.
 

Reclame

Prima împotrivire asupra calendarului grigorian, atestată documentar

 

IMG_0971IMG_0970

 

Confruntînd două ediții a Ceaslovului editat la Mănăstirea Neamț unul de la 1858 și altul de la 1874, am sesizat o mică diferență. Diferență mică ca volum dar mare ca importanță. Ediția din 1874, (tipărită de Arhimandritul și Starețul Mănăstirii Timotei) repetă întocmai structura volumului din 1858, atît doar că la finele lucrării a mai adăugat o mică înșiruire documentară despre Continuă lectura