Arhivă | Noiembrie 2014

Cea mai veche metodă de copertare

Copertarea – acoperirea foilor, caietelor cărților cu material durabil, conceput pentru a proteja documentele de interacțiunea defectuasă a mediului exterior.

arhanghel ev  Cea mai timpurie metodă de copertare este metoda coptă. Tehnica coptă a fost aplicată pentru prima dată încă în secolul al doilea î.Hr. de egiptenii creștini. Astfel dînșii își legau foile de papirus a textelor sfinte între două scînduri. Fiecare foaie era cusută cu ață și unite între scînduri cu ajutorul curelușelor. Ideea coaserii în lanț a fost preluată din tehnica realizării covorului. Astăzi au rămas foarte puține cărți copertate după metoda coptă, și aproape toate dintre ele sunt stocate în fondurile muzeelor.

Cărțile legate în această tehnică, permite deschiderea documentelor pînă la 360 °, fără a deteriora blocul cărții. Avantajele copertării copte este durabilitatea și rezistența la uzură în timp și spațiu, la realizarea căruia se folosește un minim de clei, sau chiar nimic.

arhanghel ev.jpeg 1  Biblioteca Națională a RM, deține un exemplar legat în această tehnică. Este vorba de manuscrisul faximil a Evangheliei Arhangelsk, scrisă cu caractere chirilice în 1092. Este cel de al patrulea document după vechime atestat documentar, și face parte din categoria manuscriselor slavone, în redacție iugoslavă. Din 1997 este înscris în registrul internațional „Memoria Lumii”.

A fost descoperită în 1876 în regiunea Arhanghelsk, de un țăran, de aici vine și denumirea. A fost pusă la dispoziția cercetătorilor în domeniu, pentru a fi identificată și datată. Pentru a proteja exemplarul, care era destul de fragil, au fost realizate 100 de exemplare faximile. Exemplarele redau întocmai aspectul originalului, pînă și urmele de murdărie și umezeală. Din coperți s-au păstrat doar scîndurile cu urme de închietori. Manuscrisul a fost scris pe piei de vițel și conține 178 de pagini. Formatul paginilor variază de la 20 × 16 cm la 20,5 × 16,8 cm. Textul se presupune că a fost scris de 2 copiști. În susținerea acestei ipoteze vine ductul scrisului care se deosebește pe alocuri considerabil. Cercetătorii au ajuns la concluzia că este una din primele traduceri a Evangheliei din greacă de către unul din frații din Solun, și anume Chiril. În conținutul manuscrisului este menționat pentru prima dată numele lui Chiril și Metodie, omagiați ca sfinți la 24 martie.

 

Anunțuri

Lucrările autorilor antici în fondurile BNRM

Colecţiile Serviciului Carte veche şi rară au fost completate cu ediţii vechi a autorilor antici, editate până la 1800. Cărțile provin din biblioteca personală a preşedintelui Societăţii Ştiinţifice „Historia” dl Alexandru Magola și se înscriu în șirul ediţiilor rare şi importante a scriitorilor antici greci şi romani.

Din donație face parte IMG_0901opera intitulată „Imnuri şi epigrame”, editată la Leipzig în 1774, a strălucitulului reprezentant al poeziei alexandriniene şi directorul bibliotecii din Alexandria Callimachus (310-240 p.l.H). Din volumul de 800 de lucrări pe care le-a scris pe parcursul vieţii, iată că și biblioteca Națională a RM a intrat în posesia unei lucrări a  sa. După părerea criticilor, cartea e scrisă în maniera lui Homer.

Lucrarea „Dialoguri” a renumitului orator şi discipol a lui Socrate, Aeschines Socrates (425-350 p.l.H), face parte și ea din donația respectivă. Volumul a fost editat la Amstelodami în 1711. Rămânând fidel mentorului său, autorul păstrează stilistica acestuia în dialogurile sale, avîndu-l ca convorbitor pe însuşi Socrate.

În şirul ediţiilor donate se înscrie şi opera lui Curtius Rufus Quintus. Este vorba de „Istoria lui Alexandru cel Mare”, editată la Biponti, în 1782. Se consideră primul autor care a scris despre Alexandru cel Mare (Macedonski). Prima ediţie tipărită a apărut în 1470. A cunoscut pînă în Epoca Renaşterii mai multe ediţii. Istoricii afirmă că era cartea preferată a cardinalului Rischelie. Exemplarul donat a fost editat la Biponti în 1782, completat de criticul german Johann Freinsheim (1608-1660), al cărui domeniu de studiu era istoricii antici.

Tot publicată la Biponti în 1782 este şi volumul 2 a lucrării lui Platon. Este unul din cele 11 volume apărute în perioada 1781-1787. Exemplarul de faţă a fost editat de unul din remarcabilii editori greci Henric Stephan.

Cartea „Pentatenhul sau cele cinci cărţi ale lui Moise şi cartea lui Iisus fiul lui Nayi (Navin)”, este tradusă din ebraică în limba greacă, editată la Londra în 1835.

Renumitul scriitor Lutii Coelii Firmian Lactantius (250-330) e prezent cu lucrarea „Divinarum Institutionum”, ultima lucrare a autorului şi cea mai ilustră din toată opera sa. Conform tezelor expuse în carte, religia şi înţelenciunea nu pot exista ca dogme aparte. Cum nu există religie fără înţelepciune, nu există nici înţelepciune fără credinţă.

Cărțile conțin mențiunea de donație și ștampila Societății Științifice ”Historia”.