Arhivă | Februarie 2015

Obiecte de artă bibliofilă

DabijaAsociația Culturală ”Regal d’Art” continuă să readucă cartea în rîndul obiectelor de artă bibliofilă. După ce primul volum din colecția ”Regal de Poezie” a fost dedicat poetului Grigore Vieru, cel de al doilea volum este dedicat lui Nicolae Dabija. Coperta volumului este ornamentată cu un basorelief din metaloplast înnobilat cu argint. Interiorul cărții conține versurile poetului în grafie manuală, plicuri de pergament în care sînt partiturile muzicale pe versurile lui N. Dabija. Cartea este însoțită de un CD, pe care este înregistrată vocea poetului pe fundalul muzical semnat de Eugen Doga. ”Regizoarea” colecției dna Lilu Bobu a conceput de această dată 2 ediții, dintre care una de format mic, avînd doar 10,5 x11,5 cm.

Anunțuri

Primul tratat tipărit de teorie a muzicii antice

Muzica anticaMuzica antică greacă a atras atenția încă din secolul al IX. Primele tratate au fost cele a lui Hucbaldus (840-930), Regino von Prüm (850-915), Guido de Arezzo (992-1050), John Scott Eurigen (810/815 – 881/887), Nokter La Beau (950-1022), Teoger de la Metz (1050 – 1120), Franco Köln (sec. al XIII-lea.), Engelbert de Admont (1250-1331) și alții. În evul mediu știința muzicii ocupa un loc de vază în comunitatea științelor. Renumitul filosof olandez Meibom Marcus (1630-1711) la numai 22 de ani a scris un tratat renumit în muzicologia greacă antică în 8 volume ”Antiquae musicae auctores septem. Graece et Latine. Marcus Mei-bomius restituit ac notis explicavit”, editat la Amsterdam, cu ajutorul renumitului tipograf Ludovic Elzevir în anul 1652.

Biblioteca Națională deține doar primul volum care cuprinde cele mai timpurii tratate teoretice muzicale grecești : „Elemente armonice” – compus de Aristoxen filosof grec antic și muzicolog teoretician, descipolul lui Aristotel, născut în anul 360 pînă la era noastră, „Introducere în armonie” și „Diviziunea canonului” –alcătuite de celebrul matematician antic Euclid, care datorită algoritmelor a alcătuit ritmul  muzicii, „Ghid pentru armonie”- alcătuit de un alt renumit matematician, filosof și muzician grec Nicomachus, care a trăit între anii 60 – 120 era noastră, „Introducere în muzică” – de Alypius din Alexandria, a compus muzică prin anul 360, „Introducere în armonie” – de Gaudenzio și „Introducere în arta muzicii ” – atribuit lui Bacchius, adeptul lui Aristoxen și tutorele împăratului Marcus.

În această ediție textele grecești sunt date cu o traducere în latină și comentate amănunțit științific. Mai mult decât atât, Mark Meibom a transcris pentru prima dată pe portativul modern trei imne antice grecești, lucru care pînă la el, nimeni nu a îndrăznit să o facă.

Cartea a fost editată de unul din reprezentații renumitei familii de tipografi olandezi Elzevir Ludovic. Edițiile realizate de acești tipografi erau la mare căutare la vremea respectivă, necătînd la cenzura care îi urmărea, din simplu motiv că erau foarte accesibile ca preț, frumos ornamentate cu o scriere elegantă. Au fost primii care au ajustat și simplificat grafica alfabetului. Astăzi edițiile elzeviriene sînt ediții bibliofile, rar întîlite și orice bibliotecă sau colecționar și-ar dori să aibă macar un exemplar.

Biblioteca Națională a RM deține și alte ediții elzeviriene. Toate exemplarele sînt îmbrăcate în piele, cotorul este aurit cu ornamente vegetale, cu o integritate impecabilă. Cărțile elzeviriene fac parte din colecția ”Cărți editate în limbi străine pînă la 1750”. Chiar dacă unele exemplare sînt semnate cu    pseudonimul editorului, iar locul ediției lipsește, cartea poate fi ușor identificată după marca tipografică.

Din arta oformării cărților manuscrise în Evul Mediu

Cartea manuscrisă în epoca medievală era apreciată nu doar după conținut dar și după aspectul exterior. Legătura bogată, coperțile ornamentate cu materiale scumpe și bijuterii, munca manuală lungă și laborioasă – o astfel de carte putea fi un cadou scump, sau un simbol al statutului înalt în societate al proprietarului. Dar cele mai apreciate cărți erau cele cu un aspect neobișnuit, cochet, cu forme neregulate. Complexitatea realizării unui astfel de exemplar era colosală, iar cărțile de acest gen se cunosc foarte puține în istorie. Este interesantă și proviniența lor:

ceasoslov Genrih II

 

Ceasoslovul regelui francez Henric al II-lea. Realizat la comanda personală, conține anumite rugăciuni. În prezent cartea se află în fondurile bibliotecii municipale Amiens. Specific pentru exemplarul dat este ornamentarea cu simbolul casei regale franceze ”Fleur de lis”

 

codexrotundusCodex Rotundus – originaliatate exemplarului este lipsa colțurilor. Este un ceasoslov de 266 pagini, scris în latină și franceză, care pe lîngă rugăciuni mai conține și texte canonice. Diametrul cărții este de 9 cm. A fost realizat în atelierul lui De Bruges, pentru Adolph de Cleves, nepotul lui Filip cel Bun, duce de Burgundia. Actualmente cartea se păstrează în biblioteca orășănească din Hildesheim, Germania.

 

carte inima

 

Carte în formă de inimă este o copie, datată cu anul 1550. Originalul este redat în tabloul ”Tînărul cu cartea în mînă” realizat în 1480. Se păstrează în Biblioteca Regală din Copenhaga, Danemarca.

 

carti inguste

 

 

 

Cartea cu format îngust. Este o Psaltire pentru procesiunile de pelerinaj. Are forma unei cutii alungite, concepută pentru a fi comod ținută cu o singură mînă. Cartea este păstrată în biblioteca mănăstirii Sf Gall, din Elveția.

 

 

manuscris minuscul

 

Cartea miniatură-manuscrisă. Traducerea în limba engleză a psalmilor, ce a aparținut cîndva Anne Boleyn, cea a cărui viață atît de tragică, a fost legată cu cea a regelui Henric al VIII-lea. Cele două inelușe au fost concepute pentru ca cartea să fie purtată la centură. Este păstrată cu grijă în Biblioteca Britanică din Londra.

Primii pași în astronomia fizică realizați în Basarabia

Născut în Moldova, format la Odessa şi St. Petersburg, Nicolae Donici – a fost marele astronom român, care provine din renumita familie de boieri moldoveni, fiind nepotul fabulistului Alecu Donici. A fost cel care a construit primul Observator particular în Basarabia, și anume pe moșia sa de la Dubăsarii Vechi. A fost remarcat de Secretarul Observatorul de astronomieGeneral al Societății astronimice din Franța în 1921, care i-a apreciat interesul său pentru eclipsele de soare.

Potrivit relatărilor din periodicul ”Universul” din 7 mai 1921, Nicolae Donici a activat și la observatorul astrofizic din Petrograd, dar și la Mendon de lîngă Paris. Fiind un împătimit și pasionat călător, a urmărit eclipsele totale de soare în India, Egipt și Portugalia, pe propria cheltuială. A fost primul care relatat date meteorologice din Basarabia.  În 1944 renumitul observator de la Dubăsari a fost abandonat, deoarece savantul s-a retras în exil. Împrejurimile și motivațiile care l-au stimulat pe savant să deschidă observatorul, condițiile în care a activat, dar și rezultatele obținute sînt reflectate în lucrarea editată la București în 1929, cu aportul Academiei Române cu titlul ”Obsetvatorul de astronomie fizică situat în parcul din Dubosarii Vechi (Basarabia)”.