Arhivă | 19 februarie 2015

Primii pași în astronomia fizică realizați în Basarabia

Născut în Moldova, format la Odessa şi St. Petersburg, Nicolae Donici – a fost marele astronom român, care provine din renumita familie de boieri moldoveni, fiind nepotul fabulistului Alecu Donici. A fost cel care a construit primul Observator particular în Basarabia, și anume pe moșia sa de la Dubăsarii Vechi. A fost remarcat de Secretarul Observatorul de astronomieGeneral al Societății astronimice din Franța în 1921, care i-a apreciat interesul său pentru eclipsele de soare.

Potrivit relatărilor din periodicul ”Universul” din 7 mai 1921, Nicolae Donici a activat și la observatorul astrofizic din Petrograd, dar și la Mendon de lîngă Paris. Fiind un împătimit și pasionat călător, a urmărit eclipsele totale de soare în India, Egipt și Portugalia, pe propria cheltuială. A fost primul care relatat date meteorologice din Basarabia.  În 1944 renumitul observator de la Dubăsari a fost abandonat, deoarece savantul s-a retras în exil. Împrejurimile și motivațiile care l-au stimulat pe savant să deschidă observatorul, condițiile în care a activat, dar și rezultatele obținute sînt reflectate în lucrarea editată la București în 1929, cu aportul Academiei Române cu titlul ”Obsetvatorul de astronomie fizică situat în parcul din Dubosarii Vechi (Basarabia)”.

Reclame

Manuscrisele iluminate din fondurile BNRM

Elisavetgradskoe_Gospel_01Tetraevangheliarul de la Elizavetgrad este un manuscris slav iluminat conține patru Evanghelii. Apartenența geografică, precum și data scrierii este incertă, avem doar presupunerile cercetătorilor în domeniu, precum că opera de artă a fost realizată la sfârșitul secolului XVI – începutul XVII în atelierile mănăstirii Dragomirna, sub conducerea Mitropolitului cărturar Anastasie Crimca.    Manuscrisul a fost descoperit în secolul al XIX-lea în Mănăstirea Pokrov de rit vechi, din Elisavetgrad (astăzi Kyrovograd, Ucraina). A fost studiat în anii 1880 de o seamă de slaviști și confruntată de visu de P. Sîrku renumit slavist, cu Tetraevangheliarul bulgar realizat în secolul al XIV-lea, păstrat la Londra. În concluzia sa, P. Sîrcu afirmă că aceste două manuscrise-codice, au fost realizate în aceiași manieră, doar că în perioade diferite. Tetraevangheliarul de la Elizavetgrad a dispărut din vizor o bună perioadă de vreme și pînă în 1914 nu s-a știut nimic de locul aflării lui, ca să fie redescoperit în 1963 în fondurile Bibliotecii de Stat a Rusiei, cu cota Muz. 9500.  Manuscrisul este scris pe pergament, cu caractere semiunciale. Apartenența sa este învăluită în mister din lipsa de note marginale, însemnări de donații și mențiunea celui care l-a realizat și din a cărei poruncă. Decorat cu miniaturi în stil neo-bizantin, este o capodoperă a artei miniaturiste din Moldova. Revenirea manuscrisului în circuitul valorilor spirituale, face posibilă cercetarea artei medievale din Moldova.  O monografie profundă în ceia ce privește studiul manuscrisului a fost realizat în 2004 de academicianul Emil Dragnev.   În 2009, fundația de caritate „Societatea de literatura antică”, condus de Herman Sterligov, a lansat o ediție facsimilă a Tetraevangheliarului de la Elizavetgrad în 10.000 de exemplare. Stocul a fost epuizat halucinant de repede în Rusia. Dl. A. Magola, cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural al ACȘ a RM, în colaborare cu preotul Andrei Vozniuc de la biserica Măzărache din Chișinău, s-au stăruit să aducă și la Chișinău un exemplar. Astfel exemplarul ediției faximile a Tetraevangheliarului de la Elizavetgrad se găsește astăzi și în fondurile Bibliotecii Naționale a RM.