Arhivă | Martie 2015

Splendoarea și măreția bibliotecilor antice

Biblioteca Celsus din Efess

a fost construită în memoria și onoarea guvernatorului Asiei – Tiberius Julius Celsus Polemaeanus (un pasionat înverșunat de cărți) în 117 d.Hr. de fiul acestuia, în capitala provinciei romane Efes. Celsus Library, Ephesus, Turkey

Orașul Efes este renumit și prin faptul că aici a activat mai mulți apostoli precum apostolul Pavel, Ioan Evanghelistul, Maria Magdalena și Luca Evanghelistul.

În bibliotecă se regăseau 12 mii de suluri de papirus, păstrate în nișele pereților. Este considerată a doua ca mărime și măreție după renumita bibliotecă din Alexandria. Era o construcție splendidă, cu o arhitectură impresionantă, inspirată din mitologia antică, în interiorul căreia se regăseau statui ale divinităților precum statuia zeiței înțelepciunei – Sofia, zeița cunoașterii – Episteme, zeița inteligenței Ennoia, considerate de Celsus virtuțile cele mai superioare ale unui om.

Tiberius Julius Celsus Polemaeanus a dorit ca anume în bibliotecă să fie înmormîntat, pe vremuri se considera o onoare să fii înmormîntat într-un astfel de loc. La întrarea în cavoul lui se afla plasată statuia zeiței Artemida.

În 1910 fațada bibliotecii a fost restaurată cu concursul Institutului Arheologic din Viena. Ca materiale de reconstrucție a fost utilizat aceiași materie primă ca în secolul 2 al e.n. : cărămidă, mortar, pietriș. Stilul architectural scoate în evidență influența greacă.

biblioteca pe bancnoteÎn perioada anilor 2005-2009 guvernul turc a emis o dispoziție, în care se indica ca pe bancnotele vechi de 20 mln lire și pe cele de 20 lire noi, să fie imprimată imaginea celei mai mărețe biblioteci de odinioară.

V.Cosovan

(”Biblioteci redescoperite”)

Anunțuri

Bibliofilii Basarabiei

Au existat și activat pe palma aceasta de pămînt cu numele Basarabia un șir de personalități ale culturii și spiritualității românești basarabene. Chiar dacă unii din ei provineau din medii străine, preocuparea esențială sau chiar crezul sufletului lor a fost de a aduna, colecționa toată literatura cu referire la istoria Basarabiei, și care a fost editată în teritoriu, devenind astfel bibliofili, deținători de biblioteci personale, care sunt cercetate actualmente și scoase din umbra neantului de specialiștii în domeniu. Mai jos vă oferim o galerie de chipuri, a celor cărora soarta Basarabiei nu i-au lăsat indeferenți.

Alexandru_Hâjdeu Alexandru Hajdeu 1811 –  1872
Deținea cea mai mare bibliotecă științifică din teritoriul basarabean după estimările istoricilor. Tematica cărților viza preponderent perioada daco-romană. În 1859 biblioteca a fost transferată la Iași de fiul său.

 

 

surucianu-183x300

Ion Casian Suruceanu 1851 – 1897

Primul arheolog basarabean care pe lîngă pasiunea de colecționar a obiectelor arheologice antice, a adunat și o bibliotecă impresionantă, amenajată în 2 odăi, în localul din stradela Teatrală a Chișinăului de astăzi.

 

Петар_Данилович_Драганов_1 Petre Draganov 1857 – 1928

Bibliofil basarabean, preocupat de problema Basarabiei, a colecționat materiale cu tematica omonimă și a editat renumita bibliografie Bessarabiana la Chișinău în 1911. A fost primul care a întemeiat un Muzeu al Cărții la Komrat.

 

200px-Paul_Gore Paul Gore 1875 – 1927

Primul colecționar înflăcărat de carte veche și rară, datorită pasiunii sale și-a întregit biblioteca moștenită de la părintele său. După moartea sa, biblioteca a fost achiziționată de Fundația ”Regele Mihai” din Iași, contrar voinței tatălui său.

 

Stefan_CiobanuȘtefan Ciobanu 1883 – 1950

Deținătorul bibliotecii moștenită de la boierul moldovan Constantin Tufescu, compartimentată pe diverse domenii în diferite limbi. Actualmente o parte din bibliotecă este depozitată la Biblioteca Centrală ”A. Lupan” a Academiei de Științe din RM.

 

poleak Emanoil Poleac 1890 – 1941

Posesorul a celei mai bogate colecții de materiale fotografice ce reflectă chipurile literaților viața locală cu tradițiile, obiceiurile, arhitectura în basarabeni, toată splendoarea ei. Actualmente fondul se păstrează la biblioteca Arhivei Naționale de Stat a RM datorită lui Gh. Bezviconi.

BezviconiGheorghe Bezviconi 1910 – 1966

Pentru realizările studiilor impresionante istorico- arheografice a acumulat de-a lungul vieții o bibliotecă, care pînă la cel de-a 2-lea Război Mondial se păstra în cadrul Pinacotecii din Chișinău. Astăzi rămășitele bibliotecii sale se păstrează la Iași, sub custodia lui Artur Gorovei.

 

GovdelasDimitrie Govdelas 1780 – 1831

Ultimul director al Academiei Domneșri din Iași, deținea o bibliotecă impresionantă de 2723 volume de manuscrise, cărți și corespondență. În 1822-25 s-a mutat cu traiul în Basarabia. După moartea sa, biblioteca a ajuns în posesia Liceului Regional din Chișinău.

 

Veronica Cosovan

 

 

 

 

Chișinăul pitoresc în ediții bibliofile

Despre arhitectura pitorească, de epocă de altă dată a orașului Chișinău și a Basarabiei în general, se vorbește și se scrie tot mai mult. În toate postările și articolele se întrevăd note de regret și nostalgie.

În publicațiile din secolul al 19-lea se regăsesc capitole întregi dedicate basarabenilor, ilustrate cu imagini inedite. Wolf_RossiaO astfel de lucrare este și volumul V al periodicului ”Живописная Россия” sub genericul ”Малороссия и Новороссия. Ч. II. Бессарабская, Херсонская, Екатеринославская и Таврическая губернии”, apărut în 1898. Ediția constă din 12 de volume cu un număr total de 6984 de pagini. A fost realizată în perioada anilor 1881 – 1901. Cuprind 220 de articole realizate de 93 de scriitori. Deasemenea gravurile și ilustrațiile însoțitoare se ridică peste 3500. La realizarea acestei ediții grandioase au participat 423 de persoane : autori, editori, gravori, recenzori ș.a. Hârtie pergament, primele două volume pe hârtie fildeș cu margini aurite. Sînt prezente elemente decorative: la începutul fiecărui capitol litere inițialele stilizate. Cel mai adesea ele sunt înserate în cadrul textului. Fiecare eseu este însoțit de gravuri, corespunzător tematicii conținutului textului. Toate elementele decorative sunt realizate în tehnica tăierii în lemn iar gravurile sînt realizate pe zinc. Ilustrațiile sunt situate atât în ​​text și pe foi separate. În text acestea sunt plasate în cadrul textului, atît pe stânga și dreapta cît și pe centru, imprimate imprimare monocrom. Numărul de ilustrații din fiecare carte este diferit. Coperta este îmbrăcată în stambă roșie cu decorațiuni colorate în relief, vopsite în negru și auriu. Pe toată suprafața este amplasat un model geometric ornamental pe margini în care este încadrat în centru – vulturul bicefal așezat pe ramurile unui stejar și care deține în gheare un banner detaliat cu inscripția” Живописная Россия”. A 2-a copertă este decorată cu elemente geometrice și florale pe un fundal negru și roșu. Actualmente ediția de față la 136 ani de la apariție a ajuns să fie ediție bibliografică rară.

imagini de epocaÎn lucrare găsim imagini cu monumentele de altădată prezente în Chișinău.Autorul descrie călătoria sa prin părțile locului doar cu cuvinte frumoase, de laudă despre pitorescul oraș, admirîndu-i străzile largi, instituțiile didactice,

port popular

dar și portul localnicilor în  general. Este menționată și grădina publică din centrul orașului cu restaurantul-cafeneaua Campari.

Este descrisă firea localnicilor și a etniilor ce conlucuiesc împreună.

Acest articol se regăsește tradus în periodicul românesc ”Societatea de mîine” din 1924 (1 Iunie). Autorul traducerii a semnat doar ”student transnistrean”.

 

Istoria cernelurilor în cele mai timpurii manuscrise

SchedulaOdată cu apariția scrisului omenirea a fost preocupată de modalitățile, instrumentele și materiale de fixare a gîndurilor. Evoluția scrisului dar și a cernelurilor în diferite epoci ale civilizației, poate fi urmărită cercetînd papirusurile, pergamentele și palimpestele vechi. Din cele mai arhaice timpuri la baza cernelei a fost pulberea de cărbune, omogenizat cu ajutorul gumei arabe, cleiului sau uleiului. Anume o astfel de descriere este întîlnită la Pliniu cel Bătrîn. Despre cerneala pe bază de derivați a fierului a scris pentru prima dată călugărul Theofilus Presbyter (1070-1125), care nu era altcineva decît pictorul german Roger von Helmazshausen. Tratatul  „Diversarum Artium Schiedula” a fost realizat în anii 20 ai sec. 11 și reprezenta de fapt o enciclopedia a artelor, realizată în 3 volume. Cea mai veche copie a manuscrisului menționat a fost descoperit abia în 1774 într-o bibliotecă din orașul german Wolfenbuttel.