În fiecare an pe parcursul lunii Ianuarie opera și personalitatea marelui Eminescu este omagiată și comemorată. Opera poetică a lui Eminescu și în special Luceafărul reprezintă unificarea versificației arhaice românești cu cea moderă.
Pentru prima dată poemul Luceafărul a apărut la Viena într-un almanah studențesc și după aproape mai bine de un secol rămîne a fi capodopera incontestabilă a poeziei române. Scris la doar vîrsta de 33 de ani a rămas să fie ultimul mare poem al lui Eminescu și culmea creației sale.
În fondurile serviciului Carte Veche și Rară a Bibliotecii Naționale a RM se regăsește ediția bibliofilă 
Lucreafărul de M. Eminescu, publicată la împlinirea unui secol de existență a poemului. Lucrarea cuprinde textul poemului în 11 limbi, fiind însoțită de portretul poetului, o pagină manuscris facsimilată și 10 policromii, imprimate pe hîrtie cretată.
Universul poeziilor eminesciene poate fi admirat și în creația lui Aurel Bordenache (1902 – 1987) renumitul portretist și pictor al Curţii Regale de la Bucureşti. Tușurile sale de mare finețe au însoțit ediția de Poezii a lui M. Eminescu, editată în 1944. Cu ocazia lansării Anului Eminescu în 2000, editura Cermi din Iași a realizat un set de ilustrații ce conțin catrene din versurile poetului.
Frumoasa, sfânta poezie, 
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zadarnicie
Cât pret a pus sufletul meu.
Este doar un catren din marea iubire a Veronicăi Micle cuprinsă în volumul de poezii Lui Eminescu, editat la Iași în 2000. Simbolică pare a fi demensiunile exemplarului de doar 5×4 cm., pe paginile căruia sînt înserate simțirile celei mai celebre iubiri, zădărnicită de societate și condimentată pe parcursul a 17 ani, cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări.
Alte ediții bibliofile cu o interpretare grafică remarcabilă, cu demensiuni și ani de ediții variate, care pot sta la baza cercetării istoricului edițiilor eminesciene, sunt puse la dispoziția publicului larg și a utilazatorilor Bibliotecii Naționale a RM.
De vorbă cu cartea 