TRADIŢIA BIBLICĂ ROMÂNEASCĂ

Literatura religioasă a secolului al XVII-lea şi din prima jumătate a secolului al XVIII-lea a avut un rol deosebit de important în afirmarea limbii române literare.

Foto: Tiparituri romanesti wordpress.com

Prima traducere integrală a Bibliei de la București, cu titlul complet Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, a fost tipărită la 29 septembrie 1688,  cunoscută și ca Biblia lui Şerban Cantacuzino, apariția căreia a fost eveniment cărturăresc de mare anvergură pentru cultura românească.

Ea apare relativ târziu, prin comparaţie cu versiunile din alte limbi europene ca, de pildă, cea în limba cehă, publicată la Praga, în 1488, însă în ciuda acestei întârzieri istorice, Biblia a stârnit aprecieri entuziaste din partea unor istorici români.

Patronul cultural al Bibliei de la Bucureşti este domnitorul Şerban Cantacuzino, care n-a avut şansa să vadă cartea în forma finală, deoarece la data de 29 octombrie 1688, domnitorul murea în condiţii suspecte.  Tipărirea lucrării a fost începută la 5 noiembrie 1687 și  finalizată la 10 noiembrie 1688, deja în scaunul țării se afla Constantin Brâncoveanu.

Traducerea Vechiului Testament îi aparține lui Nicolae Milescu, pe timpul șederii acestuia la Constantinopol, între 1661- 1664, ca reprezentant diplomatic al domnitorului muntean Grigore Ghica. În 1665, textul traducerii a ajuns în Moldova și  revizuită de viitorul mitropolit Dosoftei, care a operat modificări substanţiale în text. În 1686 traducerea a fost dus în Muntenia de episcopul Mitrofan, unde 2 ani mai tîrziu cărturari Şerban şi Radu Greceanu şi stolnicul C. Cantacuzino aveau să tipărească lucrarea. Din grupul de cărturari însărcinați cu apariția lucrării a făcut parte și arhiepiscopul Ghermano de Nisa ( directorul Academiei Grecești din Constantinopol) și Sevastos Kymenites ( directorul Școlii Grecești din București).

Biblia a fost publicată în format folio, textul structurat în 2 coloane, cu litere chirilice, cu cerneală neagră și roșu. Titlu bogat oformat, încadrat în chenar cu motive florale. Pe verso-ul paginii de titlu se regăsește stema domnitorului și stihurile însoțitoare.

Traducerea Bibliei din 1688, s-a făcut după Şeptuaginta, tipărită de protestanți la Frankfurt în 1597, textul original grecesc (mai vechi decât cel ebraic), care a rămas canonic (pentru că e inspirat de Duhul Sfânt)  și autentic (fără neschimbare) în vecii vecilor – textul de bază al iudeilor din afara Palestinei (diasporă). Printre alte surse utilizate au fost și Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657),  Noul Testament (Alba Iulia, Simion Ştefan, 1648).

Între anii 1905-1914 au apărut noi ediţii ale Bibliei, dar ele toate au fost mai mult retipăriri după Biblia din 1688 cu unele îndreptări de text (restilizări) decât traduceri propriu-zise.

Prin calităţile sale şi prin circulaţia mare pe care a avut-o, Biblia de la Bucureşti reprezintă triumful deplin al limbii române literare în biserică.  N. Iorga afirma că „Biblia de la 1688 este o operă de unitate naţionala”.

La 300 de ani de la apariţie, Biblia lui Şerban Cantacuzino, în anul 1988, a fost retipărită în facsimil o ediţie jubiliară, sub coordonarea profesorului  I.C. Chițimia.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s