Arhivă | iunie 2019

UN EDITOR CARE A REGIZAT TIMPUL

Casa WolkenbergAlexander-Wilheim Wolkenberg, cunoscutul editor de cărți poștale cu tematica basarabeană, a locuit la Chișinău pe str.Gospitalinaia-azi Toma Ciorbă. Era se confesie luterană, căsătorit cu Ludmila-Vilghelina Șindelari, de religie romano-catolică. Aveau o fiică – Maria, născută la 21 noiembrie 1891 în Chișinău, având ca nași de botez pe Constantin Harting și Francesca Șindelari. Grație fotografiilor rămase de la A. Wolkenberg cunoaștem cum la începutul sec.XX arătau cetățile noastre: Akkermanul și Hotinul, sau gara din Tighina, Nistrul la Tighina, dealul mare al lui Bichir din Soroca, Prutul la Dănuțeni, la moșia contelui Constantin Moruzi, sau gara Ungheni, care la acel moment era ultimul punct de pe harta imperiului  rus. În același registru se înscriu pozele cu Podurile cascadă de la Șoldănești, imaginea satului Vărzărești din Nisporeni  a satului Chelmențî sau a satului Braga, din județul Hotin, ș.a..

O temă aparte o constituie pozele ce reprezintă mănăstirile Basarabiei: Hârbovăț, Hârjauca,Japca, Curchi, Saharna, Țâgănești, ș.a.

Clișeile și imaginile lui A.Wolkemberg au fost utilizate de diverși autori care au descris Basarabia, începând cu Pavel Crușevan și mitropolitul Visarion Puiul, până la autorii contemporani care reproduc imaginile fără să știe cine le-a tipărit.

O altă temă foarte bine întocmită este cea prezentată sub genericul Souvenir de Bessarabie în care descoperim peisaje inedite, localități rurale, case țărănești cu arhitectura epocii, dar și subiecte regizate talentat: Joc, La fântână, Curte țărănească, ș.a.

Lista pozelor din Chișinău cunoscute nouă  impresionează. Ele figurează tot cu genericul Souvenir de Bessarabie.Kișinev sau pur și simplu Kișinev,str.Alexandrovskaia…

Și în felul acesta au fost imortalizate secvențe din viața și realitatea de odinioară a Chișinăului: Primăria nouă, Magazinele de la parterul Primăriei, străzile centrale ale orașului, Clubul Nobilimii, Sala Eparhială, Auditoriul Pușkin, Orfelinatul Balș,monumentul lui Alexandru al II-lea , Casa Șvarțman, Casa Șumski, Catedrala, Biserica Gimnaziului 2 de băieți, Biserica luterană, Biserica catolică, Muzeul Zemstvei, Tribunalul Basarabiei, Gara veche, Banca municipală, Casa administrației financiare, Administrația accizelor, Seminarul Teologic, Gimnaziul nr.1de băieți, Gimnaziul nr.2 de băieți, Gimnaziul nr.1 de fete, Gimnaziul nr.2 de fete, Școala Eparhială, Hotelul Suisse ș.a.  Aceste imagini au servit drept modele pentru cei care au mers pe urmele lui Alexander Wolkenberg și au fotografiat aceleiași subiecte. În realitate acestora din urmă le era mult mai ușor, ei aveau deja unul dintre posibilele unghiuri de filmare developate și prezentate.

Secvență din: Bibliologi, bibliofili

și colecționari basarabeni. Ch., 2019

 

Reclame

Începuturile publicității

Deşi domeniul publicitaţii tinde să fie perceput ca fiind unul pe care comerţul l-a folosit începând cu perioada modernă, rădăcinile publicităţii ajung în timpurile anticității, pe vremea culturilor egiptene, babilonene, grecești și romane. Primele informații publicitare din lumea antică se referea la vânzarea unui sclav. Egiptologii consederă că mesajele publicitare erau scrise atît pe pergament cît și pe pietre. O astfel de piatră a fost identificată în prima capitală a Egiptului antic – orașul Memphis. În intervalul anilor 3000 – 5000 î.e.n., odată cu schimbul de bunuri  încentrul atenției sunt produsele cerealiere, promovate din necesitatea de a identifica sursa acestora. Primele forme ale publicităţii ofereau doar informaţiile necesare despre produs, abia ulterior la procesul publicitar s-au adăugat elemente estetice şi emoţionale, care au avut drept scop sporirea şanselor ca reclama să fie recepţionată şi reţinută. Odată cu invenția tiparului publicitatea căpătată noi dimensiuni. În 1472, la Londra a fost plasată pe ușa unei biserici,  o foaie volantă despre vînzarea unei cărți de rugăciuni.  Prima reclamă tipărită şi distribuită la nivel de masă a apărut în anul 1525 în Germania, într-o broşură și promova calităţile unui medicament miraculos. Majoritatea cercetătorilor îl consideră „părintele” publicității europene tipărite pe medicul francez Teofrast Renodot, care în 1630 a deschis un birou de referință la Paris și care publica anunțuri în ziarul francez „La Gazette”.