Arhivă | iulie 2019

Mărturii ilustrate a ororilor din GULAG

La 6 iulie 1949 în Basarabia s-a înfăptuit cel de-al doilea val de deportări, conform hotărârii nr. 509, emisă de Consiliul de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti, la 28 iunie 1949. Conform acesteia, urmau a fi deportate familiile „chiaburilor, a foştilor moşieri, a marilor proprietari, a complicilor cotropitorilor germani, a persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei româno-germane, a membrilor organizaţiilor şi partidelor profesioniste, albgardiste, a membrilor sectelor ilegale”. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ „ЮГ”, catalogată ulterior drept “cea mai mare deportare a populației basarabene”.

Printre materialele istorice care ilustrează cu lux de amănunte fenomenul deportărilor sunt și lucrările Eufrosiniei Kersnovskaia, rusoaică de origine dar refugiată cu familia în 1920 în Basarabia.  Rusoaică sufletește, i-a întâmpinat pe sovietici, „cu optimism”, însă fidelitatea față de noul regim nu a salvat-o. La 13 iunie 1941, a fost deportată în Siberia pentru că făcea parte din clasa „moșierească”.

Kersnosvskaia a fost deportată în  regiunea Novosibirsk. În primăvara lui 1942, a fugit din surghiun, ca să nu moară în față călăului său. Jumătate de an a rătăcit prin taiga.A fost arestată în august 1942, în regiunea Altai, și condamnată la zece ani de lagăr.

A supraviețuit calvarului și a ieșit în libertate în 1952. A revenit la Soroca în 1957, unde a  aflat că mama sa trăiește în România și a început să îi trimită scrisori ca să obțină o invitație pentru ea și să se stabilească împreună la Esentuki.

gulac4La Esentuki, la îndemnul mamei Eufrosina Kersnovskaia și-a scris și a ilustrat memoriile din GULAG, între 1964 și 1968, în cele 12 caiete-jurnale. Manuscrisul acestora are 2200 de pagini, conținând peste 700 de desene. În 1968, prietenii i-au tipărit  amintirile în ediție samizdat, imprimând imaginile pe verso foilor. Fragmente din lucrare au fost publicate pentru prima dată în revistele „Ogoniok” și „Znamia”  în 1990, precum și în „The Observer” . Ulterior au urmat traducerile în limba germană și franceză. În 2001, cele 6 volume au fost publicate în Rusia. În amintirile sale, Kersnovskaia povestește despre viața din Odessa și Basarabia, calvarul exilului, despre viața și lupta în sistemul GULAG.

Memoriile sale sunt cea mai expresivă mărturie a ororilor prin care au trecut oamenii în GULAG. Datorită acestei lucrări  a fost supranumită „Soljenițîn al Basarabiei”.

Cronicarii străini despre Ștefan cel Mare

StefanÎn anul 1504, la 2 iulie, marți, din voia destinului, a murit împovărat de lupte, bătrânețe și podagră, Ștefan, cel mai ilustru voievod pe care l-a avut Moldova. Despre faptele, frământările, măreția și eroismul său au scris atât cronicarii români dar și cei străini. Unul din ei fiind Jan Długosz (1415-1480), preot, cronicar și diplomat polonez, cunoscut pentru cronica sa „Historia Polonica”, în care prezintă evenimente din Europa răsăriteană din anul 965 până în 1480. Exemplarul abundă în momente factologice, cu referire și la Domnitorii români. Un capitol întreg cronicarul îl dedică domnitorului Ștefan Cel Mare, în care îi elogiază, faptele, dulgosspersonalitatea și abilitățile de conducător. Istoricul polonez îl descria astfef pe Ștefan: „O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre, câştigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruinţă asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile”.