Arhivă | aprilie 2020

PROPAGAREA CULTURII NAŢIONALE ÎN BASARABIA

Universitatea Populara din Chisinau , 1922 - 1925 , Chisinau ...Un grup de intelectuali basarabeni, printre care P. Halippa, Şt. Ciobanu, I. Pelivan, P. Erhan, E. Alistar, N. Alexandri   au creat în ajunul Marii Uniri, la 18 februarie 1918,  Universitatea  Populară din Chişinău. Această instituţie și-a avut sediul în renumita Casă Eparhială, iar scopul primordial al acesteia era după spusele lui Pan Halipa : „ redeşteptarea şi luminarea minţii poporului…”

La înfiinţarea Universităţii Populare din Chişinău, alături de basarabeni, şi-au adus contribuţia şi reprezentanţi de vază din alte provincii româneşti. Ca de exemplu Onisifor Ghibu a contribuit  la fondarea bibliotecii Universităţii. Datorită lui și centrelor culturale din Ţară, în special Universitatea din Iaşi şi Academia Română, către sfârşitul anului 1921 biblioteca avea deja 14470 de cărţi, dintre care 10870 volume în limba română, 3000 în limba rusă, 300 în franceză şi 300 în germană.

Principala formă de activitate a Universităţii era organizarea de cursuri pentru masele largi. Printre promotorii culturii româneşti din Basarabia a fost  și  Iustin Frățiman care nu  doar că a ținut cursul ”Istoria bisericii româneşti” în cadrul Universității dar a mai deschis și primul Muzeu National din Basarabia, dar crează și conduce și Societatea istorico-literară din Chişinău.

Universitatea Populară din Chişinău a fost un focar de primă importanţă al vieţii spirituale în Basarabia interbelică.

CHIȘINĂUL VĂZUT DE NICOLAE IORGA

IorgaNicolae Iorga, în activitatea sa de publicist, conferenţiar universitar a atras atenția și asupra  Basarabiei cu toată istoria ei zbuciumată. O lucrare reprezentativă în acest sens este „Neamul românesc în Basarabia” în care regăsim o serie de date şi informaţii inedite deosebit de interesante despre localităţi, evenimente şi personalităţi basarabene.

Printre relatările valoroase sunt impresiile autorului despre orașul Chișinău, în urma vizitei sale din 1906  în capitala Basarabiei.  Din spusele lui Nicolae Iorga orașul Chișinău la începutul secolului XX este cuprins de procesul de modernizare: „Multe clădiri publice măreţe. Tribunal, palat al guvernului, două gimnazii de băieţi, gimnaziu de fete, şcoala eparchială de fete, urcată sus cu o cupolă de biserică, în drum spre gară, orfelinat al nobililor, club al nobilimii, fundaţia bătrânului Balş, mort acum vreo cincisprezece ani, muzeu, care se clădeşte în stil maur cu brâul de smalţ… Ghiceşti o temniţă după acele împrejmuiri totdeauna închise, după acele uşi lăcătuite, după acele fereşti moarte. Pare că acea pajure de sus stă să-şi înfigă ghearele şi în inima ta. Ceea ce s-ar potrivi aiurea, în oraşe mari, deopotrivă de monumentale şi curate, uimeşte şi înspăimântă aici mai mult decât câştigă…”.

Nicolae Iorga ne mai relatează și despre numărul impresionant al localurilor comerciale existente în oraşul Chişinău în perioada respective și care erau concentrate în partea centrală a oraşului, acolo unde exista principala piaţă de desfacere a mărfurilor: „Dăm o raită chiar atunci seara prin centru, unde prăvăliile cele mari nu s-au închis încă. Argintăriile sunt foarte bogate, un evreu din Otaci, pe Nistru, care poartă numele rusesc de Ataţchi, vinde frumoase coloane de plăci de argint lucrate mai mult sau mai puţin în Caucaz, dar care poartă hanghere şi litere care amintesc această ţară. Caucaziene mai vreau să fie mânere de umbrele, condeie şi câte altele. Dacă arată cineva îndoieli asupra adevărului şi a preţului, Ataţchi se jură în tot felul şi se arată gata să plătească sute şi mii de ruble, dacă a minţit. Vinde şi în România, la Iaşi, altor evrei, schimbă bani austriaci foarte bucuros şi se pricepe a-şi scoate la sfârşit tot preţul lui. Vorbeşte binişor româneşte şi e un tip interesant”.

Aceste relatări ale timpului sunt o pagină importantă în reconstituirea imaginii Chișinăului de la începutul secolului XX.

Originile scrisului

pictografiaÎn urmă cu 40.000 de ani, omul preistoric a început  să comunice, să transmită mesaje, să -și transmită gândurile  și povestea sa prin intermediul pictogramelor.

Cele mai vechi mărturii a evoluției intelectuale a Omului  sunt picturile rupestre,  descoperite în grotele franceze Combarelles și de Lascaux. Printre celebrele scrieri pictografice aparţinând Vechii Civilizaţii Europene sunt și pictogramele descoperite în peștera  Cuciulat de pe Valea Someșului din România.

Scopul aceste imagini magnifice cu animale pictate în peșteri nu este cunoscut , însă se presupune  că ar fi fost probabil subiectul unor rituri magice pentru vânători, sau relatări despre prada capturată.

Un lucru este cert. Pictogramele aveau rolul de a povesti, la fel ca benzile desenate, episoade din viața cotidiană a omului.

În forma arhaică scrierea pictografică se mai întâlnește astăzi la poporul tibetan Nakhi sub denumirea de scrierea dongba (dunba). În limba nakhi simbolurile dongba sunt traduse ca „înregistrări de lemn” sau „înregistrări de piatră”.

 

BRÂIELE „VORBITOARE”

De-a lungul istoriei au existat multe tipuri și sisteme primitive de transmitere a mesajelor.  Între mileniile IX – II î.Hr. oamenii comunicau  prin intermediul obiectelor simbolice. Printre popoarele ingenioase au fost și triburile indigene din nord-estul continentului American, care au folosit pentru a înregistra și a trimite mesaje Wampum – un brâu confecționat din perle albe și violete și cochiliile de scoică. 

WampumCochiliile multicolore împletite pe funii, după principiul mozaicului, formau desene simbolice și ornamente geometrice abstracte, având și propria lor interpretare. De exemplu, un topor roșu pe fundal negru simboliza o declarație de război; mâinilnegre încrucișate  pe un fundal alb – tratat de pace etc. După cum  vedeți, culoarea avea în sarcina sa o importanță aparte: roșu – război, negru – amenințare, ostilitate, alb – pace, fericire, prosperitate. Cel mai renumit wampum din istorie a devenit un important document politic la sfârșitul secolului XVII.  Este vorba de așa-numitul Penna Wampum – o centură albă cu două figuri negre la mijloc. A fost prezentat indienilor de către Leninape de W. Penn, întemeitorul  Pennsylvaniei, ca o garanție a păcii și a prieteniei dintre albi și indieni.