Istoria cărților interactive

Piața cărților interactive pentru copii abundă în oferte variate după bunul  plac: cărți sonore, muzicale, trideminsionale etc. Mulți din noi sunt de părerea precum că formatul cărții interactive este o invenție modernă, însă lucrurile nu sunt chiar așa.

Petrus Apianus. Astronomicus Caesareum. 1540

Prima carte interactivă cunoscută în istorie, a apărut cu mult înainte de a fi inventat tiparul. Este vorba de lucrarea istoricului englez Matthew Paris (1200-1259), care a lipit într-o carte o hartă pliantă, în care era marcată calea pelerinilor din Anglia spre Ierusalim. Mai mult, el a fost primul care a construit din hârtie o schemă mobilă de formă circulară, pentru a determina datele sărbătorilor bisericești.

Anume cărțile științifice au fost primele din istoria cărților care au avut în structura lor elemente mobile, dar nu cele pentru copii, cum sunt mulți convinși de acest lucru.

Cărțile interactive pentru copii au apărut abia în 1765 datorită editorului englez Robert Sayer (1725–1794). Dânsul a creat un nou stil de carte, cunoscută ca Lift  the  Flap (din engl. ridică clapeta/fereastra).

În construcția cărților au apărut elemente în mișcare, construite din benzi mobile, ce permiteau prezența multiplelor ilustrații  pe o singură pagină. Datorită elementelor în mișcare era posibilă schimbarea mimicii și a poziției eroului ilustrat, astfel cartea devenea mai interactivă iar lectura mai atractivă.

Robert Sayer. Harlequinades. 1765

 Popularitatea acestor cărți a crescut rapid, ele a cunoscut diferite nume,  în funcție de conținutul sau compoziția ilustrațiilor: „cartea cu clapetă”, „cartea metamorfoză” „cartea mecanică” sau  „arlechinade”. Noua invenție a oferit copiilor posibilitatea de a se implica nemijlocit în ceea ce citesc. În comparație cu cărțile tradiționale, exemplarele interactive îl transformă  pe cititor într-un coautor, participant la procesul creativ. Acest efect teatral, „reînvie” lumea unei opere literare.

Tehnica Lift  the  Flap a fost modificată în timp. Structurile tridimensionale devin mai pline de culoare și se ridicau din pagină atunci când era deschisă. Pentru ca compozițiile mobile să rămână rigide mai mult timp,  englezul Louis Giraud a patentat în 1930, o hârtie specială numită „stand-up life-like” sau „pictures that spring to life”.

De-a lungul istoriei cărțile interactive pentru copii au fost îmbunătățite prin utilizarea tehnologiilor: efecte sonore, butoane multicolore, casete etc. Astăzi cu certitudine putem afirma că cartea cu clapetă inventată în secolul al XVIII-lea este strămoșul cărți moderne tridimensionale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s