MAGIA CĂRȚILOR VECHI

S-ar părea – cu ce nou ne poate surprinde designul unei cărții vechi? Uneori, cărțile vechi te pot surprinde în cel mai neobișnuit mod.  Deși par complet normale când sunt închise, unele din ele  dacă le deschizi și îndoi foile sub un anumit unghi în formă de evantai, dintr-o dată apare de nicăieri o pictură.

 Acest tip de pictura se numește „ fore-edge painting” = pictura din față. Deși experții consideră că rădăcinile unei astfel de tehnici de decorare a cărților ar trebui căutate în secolul al X-lea, ca gen de artă, pictura pe marginile paginilor cărții s-a născut în secolul al XVI-lea. Strămoșul său este considerat a fi gravorul șu pictorul italian Cesare Vecellio (1521 – 1601), verișorul vestitului pictor italian din perioada Renașterii Tițian (1490 – 1576).

În secolul al XVII-lea a luat naștere cel mai sofisticat mod de a decora marginile cărților – desenele care dispar! La început ele reprezentau modele heraldice, apoi portrete, peisaje, subiecte simbolice. Potrivit unei legende engleze apariția desenelor ascunse pe paginile îndoite își are începutul la curtea regală engleză.  Ducesa și prietena regelui Angliei Carol al II-lea (1630 – 1685) împrumuta adesea cărți de la acesta, uitând uneori să le returneze, negând faptul că le-ar fi luat. Regele a însărcinat pe pictorul Peter Lely și un legătorul de cărți Samuel Merne de la curte să inventeze o metodă secretă de identificare a cărților. Când ducesa a încercat din nou să nege faptul împrumutării unei cărți, Carol a deschis paginile cărții ca un evantai și i-a arătat stema regală.

Majoritatea artiștilor care practicau acest gen de pictură nu-și semnau lucrările, astfel este dificil datarea picturii. Unul dintre cele mai vechi exemplare datate cu astfel de decor care a ajuns până în zilele noastre este Biblia din 1653, împodobită cu o stemă de familie care dispare la închidere.

Acest gen de artă a început să se dezvolte la mijlocul secolului al XVIII-lea, Pe margini erau pictate imagini întregi, portrete, peisaje și chiar scene cu conținut erotic.  Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea marginile cărților au început să fie aurite. Tehnologia era foarte complicată. După poleirea marginii, foile cărții erau prinse între două scânduri în formă de evantai după care se aplica desenul în acuarelă sau cerneală. Când desenul se usca, scândurile erau îndepărtate iar foile cărții reveneau la poziția inițială. Apoi cartea era pusă sub o presă, iar marginea laterală era uneori aurită și lustruită din nou.

În așa fel magia cărților vechi se regăsește nu doar în litere, ornamente, ilustrații excepționale sau coperți somptuoase, ci și în desene pe marginea paginilor care apar și dispar ca prin minune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s