Arhivă | ianuarie 2022

Tiparului românesc sub protecția domnească

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este afis-tipar-domn.jpg

Deși apariția tiparului în spațiul românesc (1508) s-a realizat la șase decenii  de la apariția acestuia în Europa (cca 1439), procesul tipării a demarat cu mare greu și cu întreruperi, iar primele cărți au fost tipărite în limba slavonă. Cartea în limba română avea să apară după anul 1600, care potrivit unor estimări istoriografice în perioada 1600 – 1830 în Țara Românească și Moldova au apărut 715 titluri de carte în limba română.

Un rol și o contribuție importantă la tipărirea cărților de cult în limba română au avut-o domnitorii, manifestat prin acordarea de privilegii și scutiri fiscale proprietarilor de tipografii și tipografilor.  Alături de domnitori merită de accentuat rolul patriarhilor, mitropoliților, și episcopilor care nu doar au înființat tipografii, dar le-au și dotat cu inventarul necesar și au tradus textele necesare  din greacă și slavonă. Înainte de a intra sub tipar, cărțile bisericești erau verificate de mitropolit, fapt atestat prin sintagma: „Cu blagoslovenia…”, elementul obligatoriu prezent pe foaia de titlu. Binecuvântarea mitropolitului reprezenta pentru cititori o garanţie esențială. Un alt element distinctiv cărților românești este prezența stemei domnitorului pe versoul filei de titlu, care în unele cărți este dublă, adică întrunește elementele heraldice ale Moldovei și Țării Românești! Pentru prima dată stema unită a celor două Țări Românești apare în 1719, când armele Moldovei și Munteniei sunt alăturate sub o singură coroană.

Majoritatea cărților cu stema țării dublă provin din perioada fanariotă. Deși multă vreme circula  ideea că tot răul vine de la domnii fanarioţi, ceea ce în parte e nedrept, Nicolae Iorga a fi fost primul care a subliniat faptul că unii dintre aceşti domni fanarioţi au fost oameni de cultură, unii au scris și au tradus cărți sau au avut biblioteci însemnate. Unii domnitori, precum Constantin Mavrocordat, au înființat ei înșiși tipografii, alții precum Mihai Racoviță au coordonat tipărirea cărților bisericești alături de mitropolit, dispunând ca nici o carte să nu fie tipărită fără știrea și blagoslovenia mitropolitului. Despre Nicolae Alexandru Mavrocordat, cronicarul Axinte Uricarul preciza că „domnitorul  a adus în țară meșteri tiparnici de slove grecești și slovenești și a construit case noi pentru tipografia de la Sveti Sava”. Constantin Mavrocordat în cea de-a 2-a domnie a sa din Moldova, la fel a fost preocupat de reorganizarea tiparului în țară. A dispus înființarea tipografiei la Rădăuți, Tipografia Școlii Mănăstirii Văcărești în 1741 și Tipografia Domnească în 1745. În domnia lui Constantin Racoviță în Moldova vine tipograful Duca Sotiriovici și înființează prima tipografie privată din țară. Între anii 1753 – 1756, în timpul domniei lui Matei Ghica, la Școala Domnească grecească a început predarea filosofiei, ca și în instituțiile de învățământ superior apusene, numite Facultas Artium. Grigore III Ghica s-a îngrijit să procure din străinătate cărţi de valoare pentru progresul ştiinţelor şi artelor. În perioada domniei lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească, au fost tipărite renumitele Mineie ale lui Chesarie. În ultima sa domnie din Moldova, Mihai Constantin Șuțu, a reașezat la Iași o nouă tipografie la solicitarea mitropolitului Iacov Stamati, cel din urmă grijindu-se de dotarea tipografiei cu nouă feluri de litere și patru teascuri tipografice, în care au fost tipărite lucrările didactice ale lui Amfilohie Hotiniul. În timpul domniei lui Mavrogheni în București au fost înființate 2 tipografii particulare: una grecească a fraților  Lazaru (originari din Ioa­ni­na) și tipografia privilegiată a medicului Constan­tin Caracaș și a asociaților săi.

Cărțile tipărite în timpul domnitorilor din perioada fanariotă se disting printr-o frumusețe deosebită, deoarece meșterii epocii nu s-au mulțumit cu simpla pregătire pentru tipar a textului ci au căutat să înfrumusețeze aspectul cărților cu ornamente și gravuri originale.