Arhive

Urmele bibliotecii lui Ivan cel Groaznic

Colecția de manuscrise faximile din cadrul secției Carte veche și rară a Bibliotecii Naționale, a fost completată de curînd, cu 2 volume, a remarcabilei și unice în felul său lucrări ”Codicele împărătesc ilustrat”, (secolul XVI), prin generozitatea dlui Alexandru Magola, cercetătorul științific, al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. ”Codicele împărătesc ilustrat”  a fost creată în secolul al XVI-lea, doar într-un singur exemplar! din ordinul țarului rus Ivan al IV-lea, supranumit cel Groaznic (1530 – 1584), pentru instruirea copiilor săi. Volumul inițial era de aproximativ 10 mii de foi, ilustrate cu mai mult de 17 mii gravuri, care ocupa vizual aproximativ 2/3 din volumul total al monumentalei opere și cîntărea cca 16 kg. Desenele-miniaturi (peisaje istorice, lupte și viața cotidiană) ilustrează amănunțit evenimente din istorie. În baza lor, cititorii pot face cunoștință cu portul din  antichitate, armura militară, veșmintele bisericești, armele, uneltele, obiectele de uz casnic, etc. La realizarea Codului și-a adus contribuția cea mai remarcabilă figură a timpului său – Makarie, Mitropolitul Moscovei și al întregii Rusii, cel care la inițiat pe țar în tainele ortodoxiei. Deasemenea au fost antrenați cei mai buni 15 scribi și 10 pictori ai timpului. Cercetătorii consideră că eminenta lucrare ar fi făcut parte din enigmatica bibliotecă al lui Ivan cel Groaznic, cunoscută ca „Liberey”, de la latinescul „liber” — carte, care potrivit surselor, era alcătuită din colecţii legendare de cărţi şi documente, însă pierdută în timp. La finalul ultimului volum se regăsește o inscripție olografă, pe care specialiștii o atribuie însăși renumitului țar.

În istoria scrierilor medievale universale nu există un alt document similar atât ca volum cât  și ca perioada cronologică pe care o cuprinde. Documentul reflectă  istorii sacre, ebraice și antice grecești, narațiuni despre războiul troian și Alexandru cel Mare, fragmente despre istoria imperiilor romane și bizantine, precum și cronica celor mai importante evenimente din Rusia, ce sau desfășurat timp de patru secole și jumătate, în perioada anilor 1114 și 1567. Ulterior, în secolele XVII-XVIII, monumentala operă a avut o soartă tragică, fiind dispersată pe bucăți ce-au ajuns în colecții private. În secolul XIX a fost recuperată și se păstrează pînă astăzi  în diverse instituții de cultură printre care : Biblioteca Academiei de Științe (Sankt Petersburg); Biblioteca Națională Rusă (Sankt Petersburg); Muzeul de Stat de Istorie (Moscova).

Reclame

Superioritatea Dacilor în cronici străvechi

Aethicus Donares (Histricus), filosof străromân, get originar din Sciția Minor, (Dobrogea actuală),  a organizat prima expediție  navală istorică în jurul lumii !!!

Drumul călătoriei l-a consemnat în cartea Cosmografia. Curios pentru această lucrare este faptul că a a fost scrisă în primul alfabet străvechi dacic, alcătuit din 23 de litere, de însăși Aethicus . Această constatare vine să respingă afirmațiile unora precum ”cînd Dante Aligheri își redacta Divina Comedie, noi ne ascundeam prin peșteri”.  Conform opiniei cercetătorilor, alfabetul conține elemente din cultura geto-dacă și a fost întrebuințat în epoca romanizării Daciei. Potrivit surselor alfabetul dacic era folosit doar în şcolile Zalmoxismului şi numai de Cavalerii Zalmoxismului.

Despre expediția navală organizată de Aethicus, consemnează Comandorul în retragere ing. Mihail Barbu. Dumnealui descrie cele 5 etape ale expediției, care a durat în perioada anilor 461-465, deci cu 1057 de ani mai devreme decît exploratorul portughez Ferdinand Magellan!!! 

Desfășurarea bună a expediţiei a fost asigurată de 101 Cavaleri Zalmoxieni. Traseul expediției a trecut prin zeci de mări, golfuri şi strâmtori, precum şi prin patru oceane (Atlantic, Îngheţat de Nord, Pacific şi Indian), multe din ele primind nume de la Aethicus, fapt consemnat în aceiași Cosmografie.

Cosmografia a fost tradusă în limbile greacă şi latină și s-a bucurat de o largă circulație. În prezent se cunoaște doar un singur manuscris, datat cu secolul al VIII-ea, și se păstrează la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania.

Marele cărturar și Mitropolit al Olteniei Nistor Vornicescu, l-a documentat pe filosoful străromân, iar cercetările le-a publicat  în 1986, la Craiova. Biblioteca Națională a Republicii Moldova conține două exemplare a renumitului Mitropolit, oferite în dar de către Nistor Vornicescu în 1992, cînd a vizitat instituția noastră.

Patrimoniul cartografic al Bibliotecii Naționale

În evoluția sa istorică,  cartografia a surprins, a prelucrat și a transmis (prin diverse tehnici instrumentale), modele și viziuni asupra naturii și a relațiilor sociale. De-a lungul timpului, nevoia de orientare i-a determinat pe călători să realizeze planuri, hărţi sau jurnale de călătorie cu detalii despre popoare, state, localităţi, cursuri de apă şi diferite forme de relief. Harta impulsionează ființa umană de a ști, a cunoaște adevărul. A exista pe hartă înseamnă bucuria și mîndria identității, cursul firesc al existenței și afitmării ca națiune. Harta reprezintă triumful uman și îndrăzneala spiritului care influențează cursul istoriei. Hărțile vechi reprezintă experiențile anterioare și împărășite generațiilor posterioare. Scopul primelor hărți era de a delimita zonele maritime de cele continentale. Pînă în secolul al XVIII-lea hărțile erau considerate adevărate opere de arte datorită aspectului estetic exprimat prin varii formule grafice și heraldice.

În patrimoniul cartografic gestionat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, se regăsesc hărți datate din perioada secolelor XVI-XIX, care ilustrează atât cursul Dunării, cât şi evoluţia graniţelor Moldovei în această perioadă. Hărțile de față fac parte din patrimoniul naţional prin valoarea lor istorică, simbolică, ştiinţifică şi artistică. Deasemenea  reprezintă o sursă de documentare şi cercetare care îşi păstrează nu doar valoarea ştiinţifică, dar şi artistică, indiferent de timpul realizării lor.

În aceste hărți, Basarabia apare ca teritoriu  situat între gurile râurilor Nistru și Dunăre, și nu cum au speculat diplomații ruși la începutul secolului al XIX-lea că ar fi vorba de întreg teritoriu dintre Prut și Nistru. În hărțile din sec. XV-XVI, putem găsi pomenirea orașului Orhei, care era numit de cartografii germani Oryhow sau Orichow, iar francezii îi spuneau Oriou. De asemenea, cam în acealași timp, pe hărțile europene se regăsește târgul Lăpușna.

Printre cele mai reprezentative hărți sunte cele ale lui Abraham Orterlius (1527 – 1598) – cartograf și geograf flamand, creator al primului atlas geografic modern; Gerard Mercator (1512-1594)  – cartograf, geograf și matematician flamand de renume în epoca Renașterii,  a realizat în anul 1562  prima hartă a Europei și Jacob Castaldi (1500? -1566) astronom și cartograf italian.

 

Daciarum, Moessiarum: que vetus description.  Anvers, cca 1595.

Hartă gravată în aramă, cuprinde populația Daciei și  cursul drept al Dunării, populat de geto-daci. În partea stîngă jos apar denumirea veche a localităților dacice dar și a munților. Este prima hartă în care se regăsește plasarea geografică a rîului Sergetica, care potrivit surselor informaționale ale autorilor antici, este locul unde Decebal și-a îngropat comoara. În partea se sus dreapta se află o dedicație în care este consemnat Abraham Ortelius ca bibliotecar la curtea ducelui de Bavaria. În partea de jos se regăsesc 4 versuri semnate de Ovidiu în care sunt premărite vitejia geților.

 

Turcici Imperii Descriptio. Anvers, 1570.

Hartă gravată în aramă, reprezintă întinderea imperiului turc. În partea dreaptă sus se regăsește menționată Moldova cu tîrgul Lăpușna.

 

 

 

 

 

 

 

 

Romaniae (quae olim Thrachia dicta) Vicinarumqe regionum, uti Bulgariae, Walachiae, Syrfiae, etc. Anvers, cca 1584.

Harta spațiului sud-est european unde Moldova și Țara Românească apar în întregime. Pe hartă se regăsesc denumiri vechi bizantine precum olim Thracia dicta, care la momentul realizării hărții nu mai existau deja decît în conștiința oamenilor. Jacob Castaldi este renumit și prin faptul că a corectat hărțile lui Ptolomeu.

 

 

Walachia, Serbia, Bulgaria, Romania. Amsterdam, 1606.

Hartă în care se regăsește sudul Moldovei – Bugeacul .

 

 

 

 

 

 

 

 

O hartă cu totul deosebită este ”Река времени” care ilustrează evoluția popoarelor de la Adam și Eva, principalele invenții și personalitățile care au marcat mersul istoriei în timp. În lista persoanelor ilustre este înscris și numele lui Dimitrie Cantemir, faimosul domnitor moldovean.

 

Simbioză între trecut și prezent

Din tezaurul istoric fac parte și simbolurile heraldice. Stema unită a Moldovei și Valahiei apare în actele domnești în secolul XVIII, cel mai des în perioada domniilor a familiilor Mavrocordat, Racoviță și Ghica, reprezentanții cărora erau numiți ”gloria românilor Daciei”.

În cărțile religioase apărute în perioada respectivă, atît în Moldova cît și în Valahia, este atestată diverse înterpretări a stemei unite. În Moldova pentru prima dată stema unită apare pe un Triod, tipărit la Iași în 1747 de primul tipograf particular Duca Sotirovici.

Stema este alcătuită dintr-un scut oval. În partea dreaptă este plasată acvila cruciată cu aripile desfăcute, cu privirea spre stînga, alături bourul simplu, cu coarnele curbate înăuntru. Scutul este timbrat de o coroană închisă, plasată pe vrejuri vegetale, pe lateral însemnele puterii : spada și buzduganul. Partea inferioară a scutului este rotunjit după factura europeană și susținut de doi lei, cu cozile trecute între picoare. Conform surselor medievale leul a fost simbolul Daciei.

Aceste simboluri au fost folosite și de alți domnitori care pe parcursul istoriei frămîntate a Țărilor Românești, avînd unica doriță, cea de a insufla încredere și convingere în ființa națională unică.