Arhive

Gravura ecleziastică

Ilustrarea cărților bisericești reprezintă un capitol aparte în domeniul artei și tiparului dar și al istoriei culturii. Vechile tipărituri ascund printre filele lor gravuri originale care după tehnica lor de realizare ap putea sta alături de cele ale lui A. Durer, ș.a.  Pe teritoriul Moldovei mănăstirile au fost primele ”focare” de iluminare culturală. Unul din lăcașurile care a lăsat o aprentă în domeniul artei tipografice a fost Mănăstirea Neamț. Călugării din această ”lavră” duhovnicească au realizat adevărate opere de arte. Clișeile utilizate la ornamentarea  și înfrumusețarea cărților erau executate de însări călugării erudiți. Din păcate multe gravuri ale cărților scrise la Mănăstirea Neamț rămîn a fi anonime, lucru care poate fi argumentat prin faptul că truda și sîrguința cu care au fost realizate sunt rezultate ale canonului de ascultare. Imaginile sunt foarte reprezentative pentru textul pe care îl însoțesc, iar chipurile umane sunt realizate în conformitate cu canonul iconografic.

Cel mai deseamă miniaturist și caligraf de la Mănăstirea Neamț este considerat Gavriil Uric, operele căruia se regăsesc  astăzi ”împrăștiate” prin cele mai renumite muzee și biblioteci din Rusia și Europa. De asemenea sau evidențiat și călugării Gervasie, Teofan, Gherontie, Cleopa, etc.

În patrimoniul de carte veche și rară al Bibliotecii Naționale se regăsesc exemplare ce provin din Mănăstirea Neamț.  Printre acestea Scara Cuviosului părintelui nostru Ioan, 1814. Clișeile gravurilor pentru această lucrare au fost realizate special din lemn de păr. Titlul este foaste sugestiv la fel și gravura Scara care reprezintă 30 de trepte simbolizînd cei 30 ani pămîntești ai Domnului Iisus Hristos. În fruntea cetei monahale se află Sf. Ioan, ținînd ruloul cu inscripția Suiți-vă. În plan secund poate fi observată mănăstirea Sinai iar sus la capătul scării Iisus Hristos primește pe cei biruitori. Gravura nemțeană a fost aplicată în cărțile religioase pînă în 1874. Cea mai fructuasă perioadă a tipografiei de la Mănăstirea Neamț a fost  între anii 1808 și 1830  cînd au fost tipărite 35.700 de cărți.

În cadrul serviciului Carte veche și rară al Bibliotecii Naționale este organizată expoziția Gravura ecleziastică. Doritorii și utilizatorii pot admira cărţile vechi liturgice, care evidenţiază principalele momente din istoria ornamenticii româneşti vechi, diferitele tipuri de pagină, frontispicii, litere iniţiale ornate,  vignete  care se regăsesc în foile de titlu sau la finalul tipăriturii.

 

Eternul Creangă

ion-creanga  La 1 martie  1837 se năștea autorul poveștilor călăuzitoare spre sufletul copilăriei noastre. Ion Creangă reprezintă cartea indenspesabilă în cultura generală a oricui copil. A fost cel care a valorificat limba omului simplu și a ridicat-o la nivelul neegalat pînă astăzi. ,,În Creangă trăiesc credinţele, crezurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului” scria G. Ibrăileanu într-un studiu al său. Plecând de la izvorul principal al operelor sale – folclorul, Creangă a reuşit să ridice proza românească pe culmi nebănuite, prin artistismul său original. Poveștile sale au fost traduse în limbile germană și franceză prin contribuția lui Mite Kremnitz care s-a îngrijit de o culegere de basme românești apărută la Leipzig în 1882. Prima lucrare temeinică în care se studiază activitatea literară a lui Ion Creangă îi aparține francezului Jean Boutière. „La vie et l’oeuvre de Ion Creangă” este lucrarea sa de doctorat de la Sorbona, pe care o inițiază în anul 1924 și o susține ca teză de doctorat la 24 mai 1930. Ea ocupă în istoria literară română și universală un loc deosebit, deoarece constituie prima monografie de înalt nivel științific, menită să facă înțelese valorile românești în cadrul literaturii universale.


			

Din dragoste de Mamă, din dragoste de Neam!

       steaua-de-vineriLa 14 februarie 1935, se năștea cel care avea să devină simbol al valorilor și unității românești din Basarabia – Grigore Vieru.  Poetul care după cum afirma el însăși ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”, a creat din dragoste de mamă, din dragoste de neam. Aceste două simboluri, Mama și Țara au fost crescute din sentimente. Tematica versurilor sale, fiind aparent simplă dar de o profunzime plauzibilă. Personalitatea Poetului va dăinui pentru vecie în memoria neamului, iar ”Steaua de vineri”, ne va lumina mereu identitatea, pentru că avem nevoie de lumina ei.

Marea provocare a lui Francisc Skorina

skorina1Francisc Skorina (1490? – 1552), renumit tipograf bielorus, a știut să combine cu ingeniozitate în lucrările sale, tradiția orientului bizantin și cea a vestul latin.  Comunitatea științifică europeană, a făcut cunoștință cu  Francis Skorina prin intermediul portretului său. Pentru prima dată în istoria tiparului timpuriu, imprimarea portretului tipografului în cărți a fost un fenomen unic, de excepție. La momentul inițierii activității sale ca tipograf în Praga, arta tipografică exista deja în Europa  de 70 de ani. În acel timp, tipografi din diferite țări tipărise deja mai mult de 60.000 de publicații, însă nici unul dintre ei nu și-au etalat portretul în  cărți, mai cu seamă în Biblie. Prin acest gest renumitul tipograf a dorit să scoată în evidență misiunea culturală și educațională, pe care o are un tipograf, importanță care nu era apreciată de nimeni la acea vreme. Skorina își cunoștea valoarea sa și își  aprecia munca lui. Acest gest nu presupunea aroganța personalității ci  o provocare decisivă tradițiilor existente la acea vreme.