Arhive

Cartea Cărților

În ultima duminică a lunii noiembrie este marcată Ziua Internațională a Bibliei.

Ziua Internațională a Biblie este o inițiativă a celui de-al 32-lea preşedinte american, Franklin Delano Roosevelt (1933-1945).

În timpul celui de-al doilea război mondial preşedintele le-a vorbit la radio americanilor despre importanța Scripturii, încurajându-i, în special pe soldați, să citească Biblia şi să se încreadă în promisiunile lui Dumnezeu.

Cele mai curioase lucruri  despre Cartea Cărților tuturor timpurilor!

  1. A fost prima carte tipărită din istorie.
  2. Biblia este cea mai vândută carte în lume. Tirajul realizat se ridică la 5 miliarde exemplare!
  3. În anul 1300 prețul unei Biblii manuscrise echivala cât costul unui castel.
  4. În timpul persecutării credincioșilor Biblia era ascunsă în cele mai neobișnuite locuri: îngropată în pământ sau era coaptă în pâine.
  5. În vechile practici exemplarele deteriorate erau înfășurate în stofă și obligatoriu îngropate.
  6. Cititul cu voce tare din Biblie a devenit practică mănăstirească în secolul al XVI-lea, practică care în secolul al XIX-lea a dus la apariția unei noi profesii – lectorul, cel care citea cu voce tare.
  7. În secolul al XVIII-lea exista practica schimbului de Biblii între persoane ca gest de prietenie.
  8. În timpul primului război mondial Biblia era un atribut obligatoriu al soldatului britanic. Purtată la piept, mulți soldați au fost salvați de la moarte, deoarece gloanțele rămâneau între filele Cărții.
  9. Biblia a fost cea mai mare pasiune a lui Isaac Newton. A scris mai mult despre religie decât despre știință și matematică.
  10. Singura țară care are Biblia pe steagul său este Republica Dominicană.
  11. Cărțile care alcătuiesc Biblia au fost scrise pe parcursul a 1600 de ani! Din secolul al XV-lea î.Hr. până în secolul 1 d.Hr.

Nu contează de ce credință suntem, important e să conștientizăm că Biblia a contribuit la formarea culturii umanității.

Când a apărut cartea-iluzie?

Din cele mai vechi timpuri, cărțile au fost principalul purtător al istoriei și culturei.  Ulterior  au dobândit un statut special ca  obiect de artă, iar aspectul exterior a început să fie folosit ca element de decor pentru spațiile interioare.

Epoca barocă (din portugheză barocca – perlă cu forme neregulate) a dat naștere modei  safeurilor în formă de cărți, cunoscute sub numele de cărți false, în interiorul cărora erau păstrate obiecte secrete. Tot din eceiași perioadă vine moda de a decora saloanele aristocratice sau birourile de lucru cu rafturi sau chiar pereți întregi cu cărți-iluzii, create în scopuri conspirative, sau  dimpotrivă, pentru a atrage atenția și a demonstra tehnicile virtuoase și abilitățile artistice ale decoratorului.

Abraham Van Goorle
(1549 – 1608).

Într-o perioadă în care iluzia devenea principala categorie estetică, înșelăciunea era un tip special de artă, păstrarea deghizată în cartea-sipețel  era deosebit de populară. Formele neobișnuite și virtuoase ale cărților-iluzii  ilustrează tendințele și gusturile epocii.

Una dintre cele mai timpurii imagini ale cărțiii-false se regăsește în gravura lui Jacques de Gein, care îl înfățișează pe Abraham van Goorle (1549 – 1608), un anticar olandez, colecționar de monede antice și pietre prețioase, a cărui husă în care își păstra monede este stilizată ca un volum laconic cu închizătoare masive.

Biblioteca Ducesei Anna Amalia din Weimar.
Foto: /www.dw.com/ru/

Astăzi cele mai multe exemplare și variate forme de cărți-fantome din epoca barocului poate fi admirată în Germania, în Biblioteca Contesei Anna Amalia din Weimar, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și pe care Goethe a numit-o „templul înnobilării omenirii”.

Progresul științific în istoria lecturii

Cu câteva secole în urmă, birourile oamenilor de știință erau pline de suluri sau cărți masive in folio. Pentru a le facilita cumva munca și a putea utiliza pentru documentare mai multe manuscrise în același timp, inginerul militar italian Agostino Ramelli a inventat în 1588, 𝑹𝒐𝒂𝒕𝒂 𝒄𝒂̆𝒓𝒕̦𝒊𝒍𝒐𝒓 numită uneori 𝑹𝒐𝒂𝒕𝒂̆ 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒊𝒕𝒊𝒓𝒆, dispozitivul care permitea unei persoane a consulta mai multe cărți, în poziție șezândă. Principul funcționării era asemănător mișcării unei roți de apă. Masa rotundă a permis cititorului să dețină multe cărți deschise pe o singură suprafață și să treacă de la un text la altul, pur și simplu prin rotirea tablei. Pentru prima dată imaginea dispozitivului respectiv, alături de alte 195 de gravuri a celor mai neobișnuite invenții ale sale, a fost publicată de însăși inventatorul în una din lucrările sale 𝑳𝒆 𝒅𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒆 𝒆𝒕 𝒂𝒓𝒕𝒊𝒇𝒊𝒄𝒊𝒐𝒔𝒆 𝒎𝒂𝒄𝒉𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆𝒍 𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒂𝒏𝒐 𝑨𝒈𝒐𝒔𝒕𝒊𝒏𝒐 𝑹𝒂𝒎𝒆𝒍𝒍𝒊, apărută la Paris în 1588.
Ramelli nu a construit niciodată mașina, dar ilustrațiile sale au fost implementate de inginerul francez Nicolas Grollier de Servière (1596–1689).
Din zecile de roți de cărți construite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, se știe că doar 14 au supraviețuit!
Roata de citire este considerată precursor al tehnologiilor moderne, deoarece permite stocarea instantanee a mai multor surse de informație.
 

Istoria cărților interactive

Piața cărților interactive pentru copii abundă în oferte variate după bunul  plac: cărți sonore, muzicale, trideminsionale etc. Mulți din noi sunt de părerea precum că formatul cărții interactive este o invenție modernă, însă lucrurile nu sunt chiar așa.

Petrus Apianus. Astronomicus Caesareum. 1540

Prima carte interactivă cunoscută în istorie, a apărut cu mult înainte de a fi inventat tiparul. Este vorba de lucrarea istoricului englez Matthew Paris (1200-1259), care a lipit într-o carte o hartă pliantă, în care era marcată calea pelerinilor din Anglia spre Ierusalim. Mai mult, el a fost primul care a construit din hârtie o schemă mobilă de formă circulară, pentru a determina datele sărbătorilor bisericești.

Anume cărțile științifice au fost primele din istoria cărților care au avut în structura lor elemente mobile, dar nu cele pentru copii, cum sunt mulți convinși de acest lucru.

Cărțile interactive pentru copii au apărut abia în 1765 datorită editorului englez Robert Sayer (1725–1794). Dânsul a creat un nou stil de carte, cunoscută ca Lift  the  Flap (din engl. ridică clapeta/fereastra).

În construcția cărților au apărut elemente în mișcare, construite din benzi mobile, ce permiteau prezența multiplelor ilustrații  pe o singură pagină. Datorită elementelor în mișcare era posibilă schimbarea mimicii și a poziției eroului ilustrat, astfel cartea devenea mai interactivă iar lectura mai atractivă.

Robert Sayer. Harlequinades. 1765

 Popularitatea acestor cărți a crescut rapid, ele a cunoscut diferite nume,  în funcție de conținutul sau compoziția ilustrațiilor: „cartea cu clapetă”, „cartea metamorfoză” „cartea mecanică” sau  „arlechinade”. Noua invenție a oferit copiilor posibilitatea de a se implica nemijlocit în ceea ce citesc. În comparație cu cărțile tradiționale, exemplarele interactive îl transformă  pe cititor într-un coautor, participant la procesul creativ. Acest efect teatral, „reînvie” lumea unei opere literare.

Tehnica Lift  the  Flap a fost modificată în timp. Structurile tridimensionale devin mai pline de culoare și se ridicau din pagină atunci când era deschisă. Pentru ca compozițiile mobile să rămână rigide mai mult timp,  englezul Louis Giraud a patentat în 1930, o hârtie specială numită „stand-up life-like” sau „pictures that spring to life”.

De-a lungul istoriei cărțile interactive pentru copii au fost îmbunătățite prin utilizarea tehnologiilor: efecte sonore, butoane multicolore, casete etc. Astăzi cu certitudine putem afirma că cartea cu clapetă inventată în secolul al XVIII-lea este strămoșul cărți moderne tridimensionale.