Arhive

Eternul Creangă

ion-creanga  La 1 martie  1837 se năștea autorul poveștilor călăuzitoare spre sufletul copilăriei noastre. Ion Creangă reprezintă cartea indenspesabilă în cultura generală a oricui copil. A fost cel care a valorificat limba omului simplu și a ridicat-o la nivelul neegalat pînă astăzi. ,,În Creangă trăiesc credinţele, crezurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului” scria G. Ibrăileanu într-un studiu al său. Plecând de la izvorul principal al operelor sale – folclorul, Creangă a reuşit să ridice proza românească pe culmi nebănuite, prin artistismul său original. Poveștile sale au fost traduse în limbile germană și franceză prin contribuția lui Mite Kremnitz care s-a îngrijit de o culegere de basme românești apărută la Leipzig în 1882. Prima lucrare temeinică în care se studiază activitatea literară a lui Ion Creangă îi aparține francezului Jean Boutière. „La vie et l’oeuvre de Ion Creangă” este lucrarea sa de doctorat de la Sorbona, pe care o inițiază în anul 1924 și o susține ca teză de doctorat la 24 mai 1930. Ea ocupă în istoria literară română și universală un loc deosebit, deoarece constituie prima monografie de înalt nivel științific, menită să facă înțelese valorile românești în cadrul literaturii universale.


			

Din dragoste de Mamă, din dragoste de Neam!

       steaua-de-vineriLa 14 februarie 1935, se năștea cel care avea să devină simbol al valorilor și unității românești din Basarabia – Grigore Vieru.  Poetul care după cum afirma el însăși ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”, a creat din dragoste de mamă, din dragoste de neam. Aceste două simboluri, Mama și Țara au fost crescute din sentimente. Tematica versurilor sale, fiind aparent simplă dar de o profunzime plauzibilă. Personalitatea Poetului va dăinui pentru vecie în memoria neamului, iar ”Steaua de vineri”, ne va lumina mereu identitatea, pentru că avem nevoie de lumina ei.

Marea provocare a lui Francisc Skorina

skorina1Francisc Skorina (1490? – 1552), renumit tipograf bielorus, a știut să combine cu ingeniozitate în lucrările sale, tradiția orientului bizantin și cea a vestul latin.  Comunitatea științifică europeană, a făcut cunoștință cu  Francis Skorina prin intermediul portretului său. Pentru prima dată în istoria tiparului timpuriu, imprimarea portretului tipografului în cărți a fost un fenomen unic, de excepție. La momentul inițierii activității sale ca tipograf în Praga, arta tipografică exista deja în Europa  de 70 de ani. În acel timp, tipografi din diferite țări tipărise deja mai mult de 60.000 de publicații, însă nici unul dintre ei nu și-au etalat portretul în  cărți, mai cu seamă în Biblie. Prin acest gest renumitul tipograf a dorit să scoată în evidență misiunea culturală și educațională, pe care o are un tipograf, importanță care nu era apreciată de nimeni la acea vreme. Skorina își cunoștea valoarea sa și își  aprecia munca lui. Acest gest nu presupunea aroganța personalității ci  o provocare decisivă tradițiilor existente la acea vreme.

Primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de ocupaţie rusă

 

gurie-grosu-3     Gurie Grosu (din botez Gheorghe) s-a născut la 1 ianuarie 1877 în satul Nimoreni, judeţul Lăpuşna, într-o familie preoţească. Formarea intelectuală a început-o la opt ani, la vestita mănăstire Curchi din judeţul Orhei. După absolvirea școlii primare a mers la Seminarul Teologic din Chişinău. Studiile și le-a aprofundat la una din cele patru vestite academii teologice ortodoxe care existau în acea vreme în Imperiul Rus și anume la Kiev. După absolvire a revenit în Basarabia , fiind unii din  participanții la opera de renaştere naţională a românilor din Basarabia. A contribuit la reintroducerea limbii române în școli prin intermediul manualelor sale, a desfăşurat o prodigioasă activitate publicistică în limba română pe paginile revistelor locale, toată activitatea sa fiind din puţinele sale economii. Pe timpul păstoriei sale a a fost înfiinţată Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, lucru ce se întîmpla în 1904. Între anii 1909 -1918 se editează revista societăţii, iar în anul 1912 la Chişinău se deschide Muzeul Istoric Bisericesc cu exponate din trecutul Eparhiei.

În primul Guvern al Republicii Democrate Populare Moldoveneşti, format la 6 decembrie 1917 a fost ales în funcţia de ministru adjunct la învăţământ şi culte. Înaltul prelat  a realizat numeroase traduceri duhovnicești, a fost fondatorul și redactorul revistei Luminătorul, cea mai importantă publicație religioasă din Basarabia. Lucrările sale au ajuns astăzi să facă parte din patrimoniul național al Republicii Moldova. Cartea de citire cu schiţe din gramatica moldovenească. Chişinău, Tipografia Eparhială, 1910; Abecedar Moldovenesc pentru anul întii de şcoală. Chișinău, Tipografia Societăţii Culturale a Romanilor din Basarabia, 1917; Rugăciunile şi lămuririle lor. Chişinău, 1920; Despre omul trupesc, sufletesc şi duhovnicesc. Chişinău, 1924.

A rămas în conștiința poporului său ca Luminătorul Bisericii din spațiul Basarabiei.