Arhive

”Limba noastră” – o 100 de ani de nemurire!

Părintele limbii noaste și geniul acestui meleag…”

                                                                                                                        (Dumitru Matcovschi)

Alexei Mateevici, născut în 1888 la Căinari, este unul din cei mai reprezentativi scriitori basarabeni.  Primele studii le-a realizat la Zaim, în școala primară, unde se familiarizează cu folclorul autentic. În 1897 este înscris la școala teologică din Chișinău, pe care a absolvit-o în 1902. În 1902 – 1910 își face studiile la seminarul teologic din Chișinău. În 1910 face cunoștință cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1888 – 1940), care studia la seminar în aceiași perioadă. După absolvirea seminarului își urmează studiile la Academia Teologică din Kiev (1910 – 1914). Se căsătorește cu Teodosia Novițcaia în 1914, care i-a dăruit o fiică – Nina.

După absolvirea Academiei, în 1914 revine la Chişinău şi este numit profesor de limbă greacă şi teologie la Seminarul Teologic. Între 1915-1917 este preot militar pe Frontul galiţian, apoi pe Frontul român în Primul Război Mondial. A fost membru al Socităţii Bisericeşti de istorie şi arheologie din Basarabia.

Debutul literar îl face în 1906, cu publicarea a 3 traduceri din Anton Cehov: ”Vorba lungă”, ”Primejdia. Povestea unui cărăuș” și ”Prădătorii”, toate publicate în ”Basarabia”, Nr. 36, 40 și 42. Tot în acest ziar apar și alte articole precum : ”Lupta moldovenilor pentru drepturi” (Nr. 49), ”Ce ne trebuie nouă” (Nr. 53), ”Obiceiurile și rînduielile nunții la moldovenii basarabeni” (Nr. 51, 55, 57), schița ”Toamna” – unica povestire, etc.

La un an de la debut, în 1907, apar primele poezii ”Cîntecul zorilor”, ”Țăranii”, ”Eu cînt”, Țara”. Primul studiu istoric a apărut în revista ”Luminătorul”(Nr. 8, 9, 10,11) din 1913, dedicat mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodoni. La 17 iunie 1917 plăznuiește capodopera sa, poezia ”Limba noastră” – cel mai frumos pateric, imn închinat limbei moldovenești. Lansarea oficială a versurilor a avut loc la deschiderea cursurilor de învățători, organizate în Chișinău, la 18 iunie 1917. La 21 iunie al aceluiași an, versurile au fost publicate în ziarul ”Cuvînt moldovenesc”. La 26 august același ani, se stinge din viață, măcinat de incurabila boală, la spitalul Nr. 1 din Chișinău. 

 

 

În 1934 la mormîntul său de la cimitirul Armenesc, prietenul din studenție sculptorul Alexandru Plămădeală, i-a ridicat un bust frumos.

La 22 iulie 1995, deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 și 12 ale poeziei „Limba noastră” drept imn oficial al Republicii Moldova. Muzica îi aparține lui Alexandru Cristea.

Anunțuri

Originalitate și inedit din veacurile de altă dată

Biblia va proteja casa ta de dezastru. În cazul cînd nu ai bani pentru a cumpăra toată Biblia, să ai cel puțin o pagină din ea.     Sf. Ioan Gură de Aur.

 

Un rol important în dezvoltarea spirituală a omenirii au avut-o cărțile sacre încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului cărțile sfinte sau transformat în adevărate opere de artă. Pentru a pune în evidență măreția cuvintelor sfinte, Evangheliile erau ”îmbrăcate” în  cele mai nobile metale și decorate cu pietre prețioase, iar pentru a atrage cugetul cititorilor asupra canoanelor sfinte, textele erau înfrumusețate cu o tehnică aparte, specială.

Aurul simbolizează lumina dumnezeiască, iar argintul – pocăința și curățenia sufletului. Chiar dacă erau utilizate și alte tipuri de metale, obligatoriu aveau în compoziția lor aur și argint.

Simbolica semnificativă pentru Evanghelii a fost stabilită în secolul al XIV-lea, avînd drept prototip iconografia bizantină. Pe coperta superioară în centru se regăsește ”Răstignirea”, ”Învierea Domnului”, ”Pogorîrea în iad”sau ”Mântuitorul pe tron”, iar în colțuri – imaginile celor patru Evangheliști, în ancadramente ovale fitomorfe, reliefate și bogat ornamentate. Cel mai adesea Evangheliștii au pe genunchi caiete dar nu papirusuri iar pe mese se văd călimări și foi. Coperta inferioară este pusă pe piciorușe, iar pe lateral se regăsesc închizătorile.

În fondurile Bibliotecii Naționale regăsesc un număr impunător de Evanghelii, adevărate opere de artă a ofervăriei, originale și inedite, realizate în cele mai renumite centre tipografice, începînd cu secolul al 17-lea care de curînd se găsesc în acces deschis și pot fi accesate de pe adresa http://www.moldavica.bnrm.md/biblielmo?site=localhost&a=p&p=about&c=carti&l=ro&w=utf-8 

 

Pribeagul cu os domnesc

Petru Movila  Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a carui personalitate a dominat cultura ortodoxă în prima jumătate a sec. al XVII-lea, s-a născut la Suceava, în anul 1596,  în familia viitorului domn a Țării Românești Simion Movilă, avîndu-i ca unchi pe Ieremia Movila, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe, viitorul mitropolit.

După moartea tatălui său, tînărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, stabilindu-se apoi tocmai în Polonia. Baza studiilor a primit-o acasă, aprofundu-le la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Kiev și la Academia Zamoiska din Zemosc, unde va învăța limbile latină, greacă, slavonă și polonă, precum și discipline : gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit să învete și mînuirea armelor.    Ziditor de biserici, întemeitor de școli, patron  a spitalelor și azililor, scriitor și tipograf, Petru Movilă a fost strajnicul ortodoxiei, datorită activității sale culturale.

 

ТребникOpera cea mai importantă a sa a fost alcătuirea Trebnicului, tipărit în 1646 la Lavra Kievleană. O lucrare masivă cu peste 1500 de pagini, cuprinde peste 126 de slujbe. După însemnătatea sa, Trebnicul sau Molitvenicul este după Liturghier cea mai importantă și mai  întrebuințată carte de slujitorii sfintelor Altare. Unele rugăciuni din Trebnic, privind duhurile necurate, au devenit renumite la acea vreme. Multe exemplare ale Trebnicului lui Petru Movilă au fost vandalizate dea lungul vremurilor, mai cu seamă paginile 308-385, fiind rupte de adepții misticizmului.                                                           În 1709 Trebnicul lui Petru Movilă a fost tradus în română și tipărit la Tîrgoviște de Antim Ivireanu.

Celebre romane de dragoste.

Cu prilejul celebrării sărbătorii dragostei la poporul român – Dragobetele, colecțiile speciale ale BNRM au inițiat o expoziție info-documentară, prin care fac cunoscute publicului larg cele mai renumite romane de dragoste românești, pictorii care au sculptat și modelat dragostea dar și obiceiurile și tradițiile legate de această sărbătoare marcată la 24 Februarie.

Scan10007Scan10003Scan10005Scan10001-1Scan10012Scan10011Scan10002

 

 

 

 

 

Scan10009Scan10004Scan10006Scan10010

 

 

 

 

 

Exemplarele reprezintă edițiile antume, princeps, faximile dar și manuscrise a scriitorilor români aflate în colecțiile personale.