Arhive

Originalitate și inedit din veacurile de altă dată

Biblia va proteja casa ta de dezastru. În cazul cînd nu ai bani pentru a cumpăra toată Biblia, să ai cel puțin o pagină din ea.     Sf. Ioan Gură de Aur.

 

Un rol important în dezvoltarea spirituală a omenirii au avut-o cărțile sacre încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului cărțile sfinte sau transformat în adevărate opere de artă. Pentru a pune în evidență măreția cuvintelor sfinte, Evangheliile erau ”îmbrăcate” în  cele mai nobile metale și decorate cu pietre prețioase, iar pentru a atrage cugetul cititorilor asupra canoanelor sfinte, textele erau înfrumusețate cu o tehnică aparte, specială.

Aurul simbolizează lumina dumnezeiască, iar argintul – pocăința și curățenia sufletului. Chiar dacă erau utilizate și alte tipuri de metale, obligatoriu aveau în compoziția lor aur și argint.

Simbolica semnificativă pentru Evanghelii a fost stabilită în secolul al XIV-lea, avînd drept prototip iconografia bizantină. Pe coperta superioară în centru se regăsește ”Răstignirea”, ”Învierea Domnului”, ”Pogorîrea în iad”sau ”Mântuitorul pe tron”, iar în colțuri – imaginile celor patru Evangheliști, în ancadramente ovale fitomorfe, reliefate și bogat ornamentate. Cel mai adesea Evangheliștii au pe genunchi caiete dar nu papirusuri iar pe mese se văd călimări și foi. Coperta inferioară este pusă pe piciorușe, iar pe lateral se regăsesc închizătorile.

În fondurile Bibliotecii Naționale regăsesc un număr impunător de Evanghelii, adevărate opere de artă a ofervăriei, originale și inedite, realizate în cele mai renumite centre tipografice, începînd cu secolul al 17-lea care de curînd se găsesc în acces deschis și pot fi accesate de pe adresa http://www.moldavica.bnrm.md/biblielmo?site=localhost&a=p&p=about&c=carti&l=ro&w=utf-8 

 

Introducerea alfabetului latin în Transnistria

Crearea Republicii Autonome Sovietice Socialise Moldovenești este subiectul abordat tot mai intens în studii și cercetări atît la nivel național cît și internațional.

transnistria     În anul 1932  a demarat procesul de latinizare a școlilor din stînga Nistrului. Întroducerea alfabetului latin pe teritoriul RASSM, a fost doar un instrument care să îndreptățească și să voaleze politica de ”moldovenizare” a teritoriului dat. De facto realitatea era de altă natură. Populația indigenă se înverșuna cu vehemență să recunoască noua administrație, iar prin introducerea alfabetului latin se miza ca locuitorii transnistreni să fie ”familiarizați” pe înțelesul lor, cu noile viziuni și concepții. Primele măsuri prevedeau organizarea cursurilor de instruire pentru învățători, după care a urmat editarea masivă a manualelor cu grafie latină. De acest moment a profitat scriitorii Lehtțir și Cornfeld, care au contribuit la întroducerea în manuale a operelor scriitorilor români precum Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, etc.

În broșura Despre învățarea în masă a scrisului latinizat , editată în 1933, se menționează că doar în 1932 au fost tipărite 30 titluri de carte în 160 mii exemplare.   Literatura apărută în cei 16 ani de existență a RASSM, se reprezintă sub presiunea cultului personalităţii și a idеоlоgizării litеrаturii.

Tradiție și inovație în arta cărții

minei

Tipografia de la Buda are o istorie de peste 400 de ani. Înființată inițial la Tirnavia, de episcopul catolic Telegdi Miklos în 1577, ca în 1777 să fie transferată la Buda, în casa lui Ioan Corvin, descedentul (neligitim) al gloriosului rege Matei Corvin.  Teascurile tipografiei imprimau cărți în 16 limbi, printre care și în română. Edițiile realizate pentru români erau preponderent cărți religioase. Printre cele 200 de titluri în română se înscrie și renumitele Mineie pentru 12 luni ale anului, tipărite pentru prima dată în 1804, ca peste un an să fie repetat tirajul, deoarece stocul anterior fusese epuizat într-un timp record.  Astăzi edițiile de la Buda sunt opere de artă datorită decorațiunilor ce le însoțesc. În compozițiile iconografice se regăsesc stilurile apusean și răsăritean. Anume cu apariția Mineilor de la Buda, începe să se aplice pe larg gravura în metal, care pînă la acea vreme era preponderent în lemn.  Astfel tipografia de la Buda a fost prima oficină care a știut să îmbine tradiția cu inovația în tehnica realizării cărților.

Pribeagul cu os domnesc

Petru Movila  Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a carui personalitate a dominat cultura ortodoxă în prima jumătate a sec. al XVII-lea, s-a născut la Suceava, în anul 1596,  în familia viitorului domn a Țării Românești Simion Movilă, avîndu-i ca unchi pe Ieremia Movila, domn al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe, viitorul mitropolit.

După moartea tatălui său, tînărul fiu de domnitor va pribegi, împreună cu mama și cu frații săi în Țara Românească, stabilindu-se apoi tocmai în Polonia. Baza studiilor a primit-o acasă, aprofundu-le la vestita școală a „Frăției” ortodoxe din Kiev și la Academia Zamoiska din Zemosc, unde va învăța limbile latină, greacă, slavonă și polonă, precum și discipline : gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit să învete și mînuirea armelor.    Ziditor de biserici, întemeitor de școli, patron  a spitalelor și azililor, scriitor și tipograf, Petru Movilă a fost strajnicul ortodoxiei, datorită activității sale culturale.

 

ТребникOpera cea mai importantă a sa a fost alcătuirea Trebnicului, tipărit în 1646 la Lavra Kievleană. O lucrare masivă cu peste 1500 de pagini, cuprinde peste 126 de slujbe. După însemnătatea sa, Trebnicul sau Molitvenicul este după Liturghier cea mai importantă și mai  întrebuințată carte de slujitorii sfintelor Altare. Unele rugăciuni din Trebnic, privind duhurile necurate, au devenit renumite la acea vreme. Multe exemplare ale Trebnicului lui Petru Movilă au fost vandalizate dea lungul vremurilor, mai cu seamă paginile 308-385, fiind rupte de adepții misticizmului.                                                           În 1709 Trebnicul lui Petru Movilă a fost tradus în română și tipărit la Tîrgoviște de Antim Ivireanu.