Arhive

”Limba noastră” – o 100 de ani de nemurire!

Părintele limbii noaste și geniul acestui meleag…”

                                                                                                                        (Dumitru Matcovschi)

Alexei Mateevici, născut în 1888 la Căinari, este unul din cei mai reprezentativi scriitori basarabeni.  Primele studii le-a realizat la Zaim, în școala primară, unde se familiarizează cu folclorul autentic. În 1897 este înscris la școala teologică din Chișinău, pe care a absolvit-o în 1902. În 1902 – 1910 își face studiile la seminarul teologic din Chișinău. În 1910 face cunoștință cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală (1888 – 1940), care studia la seminar în aceiași perioadă. După absolvirea seminarului își urmează studiile la Academia Teologică din Kiev (1910 – 1914). Se căsătorește cu Teodosia Novițcaia în 1914, care i-a dăruit o fiică – Nina.

După absolvirea Academiei, în 1914 revine la Chişinău şi este numit profesor de limbă greacă şi teologie la Seminarul Teologic. Între 1915-1917 este preot militar pe Frontul galiţian, apoi pe Frontul român în Primul Război Mondial. A fost membru al Socităţii Bisericeşti de istorie şi arheologie din Basarabia.

Debutul literar îl face în 1906, cu publicarea a 3 traduceri din Anton Cehov: ”Vorba lungă”, ”Primejdia. Povestea unui cărăuș” și ”Prădătorii”, toate publicate în ”Basarabia”, Nr. 36, 40 și 42. Tot în acest ziar apar și alte articole precum : ”Lupta moldovenilor pentru drepturi” (Nr. 49), ”Ce ne trebuie nouă” (Nr. 53), ”Obiceiurile și rînduielile nunții la moldovenii basarabeni” (Nr. 51, 55, 57), schița ”Toamna” – unica povestire, etc.

La un an de la debut, în 1907, apar primele poezii ”Cîntecul zorilor”, ”Țăranii”, ”Eu cînt”, Țara”. Primul studiu istoric a apărut în revista ”Luminătorul”(Nr. 8, 9, 10,11) din 1913, dedicat mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodoni. La 17 iunie 1917 plăznuiește capodopera sa, poezia ”Limba noastră” – cel mai frumos pateric, imn închinat limbei moldovenești. Lansarea oficială a versurilor a avut loc la deschiderea cursurilor de învățători, organizate în Chișinău, la 18 iunie 1917. La 21 iunie al aceluiași an, versurile au fost publicate în ziarul ”Cuvînt moldovenesc”. La 26 august același ani, se stinge din viață, măcinat de incurabila boală, la spitalul Nr. 1 din Chișinău. 

 

 

În 1934 la mormîntul său de la cimitirul Armenesc, prietenul din studenție sculptorul Alexandru Plămădeală, i-a ridicat un bust frumos.

La 22 iulie 1995, deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 și 12 ale poeziei „Limba noastră” drept imn oficial al Republicii Moldova. Muzica îi aparține lui Alexandru Cristea.

Anunțuri

Originalitate și inedit din veacurile de altă dată

Biblia va proteja casa ta de dezastru. În cazul cînd nu ai bani pentru a cumpăra toată Biblia, să ai cel puțin o pagină din ea.     Sf. Ioan Gură de Aur.

 

Un rol important în dezvoltarea spirituală a omenirii au avut-o cărțile sacre încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului cărțile sfinte sau transformat în adevărate opere de artă. Pentru a pune în evidență măreția cuvintelor sfinte, Evangheliile erau ”îmbrăcate” în  cele mai nobile metale și decorate cu pietre prețioase, iar pentru a atrage cugetul cititorilor asupra canoanelor sfinte, textele erau înfrumusețate cu o tehnică aparte, specială.

Aurul simbolizează lumina dumnezeiască, iar argintul – pocăința și curățenia sufletului. Chiar dacă erau utilizate și alte tipuri de metale, obligatoriu aveau în compoziția lor aur și argint.

Simbolica semnificativă pentru Evanghelii a fost stabilită în secolul al XIV-lea, avînd drept prototip iconografia bizantină. Pe coperta superioară în centru se regăsește ”Răstignirea”, ”Învierea Domnului”, ”Pogorîrea în iad”sau ”Mântuitorul pe tron”, iar în colțuri – imaginile celor patru Evangheliști, în ancadramente ovale fitomorfe, reliefate și bogat ornamentate. Cel mai adesea Evangheliștii au pe genunchi caiete dar nu papirusuri iar pe mese se văd călimări și foi. Coperta inferioară este pusă pe piciorușe, iar pe lateral se regăsesc închizătorile.

În fondurile Bibliotecii Naționale regăsesc un număr impunător de Evanghelii, adevărate opere de artă a ofervăriei, originale și inedite, realizate în cele mai renumite centre tipografice, începînd cu secolul al 17-lea care de curînd se găsesc în acces deschis și pot fi accesate de pe adresa http://www.moldavica.bnrm.md/biblielmo?site=localhost&a=p&p=about&c=carti&l=ro&w=utf-8 

 

Introducerea alfabetului latin în Transnistria

Crearea Republicii Autonome Sovietice Socialise Moldovenești este subiectul abordat tot mai intens în studii și cercetări atît la nivel național cît și internațional.

transnistria     În anul 1932  a demarat procesul de latinizare a școlilor din stînga Nistrului. Întroducerea alfabetului latin pe teritoriul RASSM, a fost doar un instrument care să îndreptățească și să voaleze politica de ”moldovenizare” a teritoriului dat. De facto realitatea era de altă natură. Populația indigenă se înverșuna cu vehemență să recunoască noua administrație, iar prin introducerea alfabetului latin se miza ca locuitorii transnistreni să fie ”familiarizați” pe înțelesul lor, cu noile viziuni și concepții. Primele măsuri prevedeau organizarea cursurilor de instruire pentru învățători, după care a urmat editarea masivă a manualelor cu grafie latină. De acest moment a profitat scriitorii Lehtțir și Cornfeld, care au contribuit la întroducerea în manuale a operelor scriitorilor români precum Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, etc.

În broșura Despre învățarea în masă a scrisului latinizat , editată în 1933, se menționează că doar în 1932 au fost tipărite 30 titluri de carte în 160 mii exemplare.   Literatura apărută în cei 16 ani de existență a RASSM, se reprezintă sub presiunea cultului personalităţii și a idеоlоgizării litеrаturii.

Tradiție și inovație în arta cărții

minei

Tipografia de la Buda are o istorie de peste 400 de ani. Înființată inițial la Tirnavia, de episcopul catolic Telegdi Miklos în 1577, ca în 1777 să fie transferată la Buda, în casa lui Ioan Corvin, descedentul (neligitim) al gloriosului rege Matei Corvin.  Teascurile tipografiei imprimau cărți în 16 limbi, printre care și în română. Edițiile realizate pentru români erau preponderent cărți religioase. Printre cele 200 de titluri în română se înscrie și renumitele Mineie pentru 12 luni ale anului, tipărite pentru prima dată în 1804, ca peste un an să fie repetat tirajul, deoarece stocul anterior fusese epuizat într-un timp record.  Astăzi edițiile de la Buda sunt opere de artă datorită decorațiunilor ce le însoțesc. În compozițiile iconografice se regăsesc stilurile apusean și răsăritean. Anume cu apariția Mineilor de la Buda, începe să se aplice pe larg gravura în metal, care pînă la acea vreme era preponderent în lemn.  Astfel tipografia de la Buda a fost prima oficină care a știut să îmbine tradiția cu inovația în tehnica realizării cărților.