Arhive etichetă | Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Începuturile publicității

Deşi domeniul publicitaţii tinde să fie perceput ca fiind unul pe care comerţul l-a folosit începând cu perioada modernă, rădăcinile publicităţii ajung în timpurile anticității, pe vremea culturilor egiptene, babilonene, grecești și romane. Primele informații publicitare din lumea antică se referea la vânzarea unui sclav. Egiptologii consederă că mesajele publicitare erau scrise atît pe pergament cît și pe pietre. O astfel de piatră a fost identificată în prima capitală a Egiptului antic – orașul Memphis. În intervalul anilor 3000 – 5000 î.e.n., odată cu schimbul de bunuri  încentrul atenției sunt produsele cerealiere, promovate din necesitatea de a identifica sursa acestora. Primele forme ale publicităţii ofereau doar informaţiile necesare despre produs, abia ulterior la procesul publicitar s-au adăugat elemente estetice şi emoţionale, care au avut drept scop sporirea şanselor ca reclama să fie recepţionată şi reţinută. Odată cu invenția tiparului publicitatea căpătată noi dimensiuni. În 1472, la Londra a fost plasată pe ușa unei biserici,  o foaie volantă despre vînzarea unei cărți de rugăciuni.  Prima reclamă tipărită şi distribuită la nivel de masă a apărut în anul 1525 în Germania, într-o broşură și promova calităţile unui medicament miraculos. Majoritatea cercetătorilor îl consideră „părintele” publicității europene tipărite pe medicul francez Teofrast Renodot, care în 1630 a deschis un birou de referință la Paris și care publica anunțuri în ziarul francez „La Gazette”.

Reclame

ARTA TIPOGRAFICĂ ROMÂNEASCĂ

În 1821 de sub teascurile Mănăstirii Neamțul a ieșit cea dintâi Evanghelie ilustrată românească. Tipăritura aceasta epocală este îmbrăcată într-o superbă ferecătură din argint aurit.  Pe prima copertă se află patru icoane reprezenndu-i pe Sf. Apostoli iar în mijloc o icoană  reprezentând ”Învierea”, toate fiind împodobite cu pietre prețioase.

Exemplarul deosebit a fost creat in timpul starețului Ilarie. Pe lângă coperta impunătoare, cuprinde chenare mari cu chipuri de sfinți pe toate filele, lucrate de către monahul Ghervasie și Simeon ierei.

De format în folio cu un volum de 700 pagini, textul încadrat în chenare ornamentate cu elemente florale, de 5 cm grosime, iar printre flori, așezați simetric cei 12 apostoli. Pe verso foii de titlu gravura ”Înălțarea Domnului” este semnată cu anul 1817.

La începutul fiecărei Evanghelii este precedată de imaginea evanghelistului respectiv. Inițialele în culoare roșie, mari și împodobite. Cartea este un model de artă tipografică.

Mãnãstirea Neamț a avut perioade înfloritoare, dar a trecut si prin vremuri grele. În 1691, la Secu au fost încartiruite trupele polone conduse de Sobieschi. Aici s-a purtat ultima luptã a eteriștilor cu turcii în toamna anului 1821, iar lãcașul a fost supus tirurilor de artilerie, incendiatã și pustiitã. Aspectul actual este rodul reparațiilor din 1821 și 1850.

Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii de frunte ai Mănăstirii Neamţ şi ucenic al stareţului Paisie. Sub îndrumarea lui s-au tipărit în tipografia mănăstirii câteva cărţi bisericeşti de mare importanţă printre care:  Cuvintele Sfântului Isaac Sirul (1819), Sfânta Evanghelie (1821), în cea mai aleasă ediţie; Carte pentru pravilă (1823) şi Psaltirea (1823-1824).

Monahului Ghervasie a fost unul din cei mai renumiți gravori al Mănăstirii Neamț, care și-a desfășurat activitatea în importanta perioadă de douăzeci și șapte de ani cuprinsă între 1817 și 1844.

VALORI PATRIMONIALE CU SEMNIFICAȚIE ISTORICO-ARTISTICĂ

Cărțile vechi nu sunt doar mărturii ale unor vremuri de altă dată. Ele sunt adevărate opere de artă prin aspectul lor nobil. Un exemplu elocvent în acest sens este  Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie care acum întîi s-au tipărit… cu Osârdia şi cu toată Cheltuiala Prea Osfinţitului Mitropolit al Moldovii Kir Gavriil. Iași: Tipografia Mitropoliei,  de Grigorie Tipograf 1762. – [4], 194 f. : il. ; (30×21 cm).

Este o lucrare de cult originală, scrisă cu caractere chirilice în limba română. Tipar negru şi roşu pe două coloane, încadrat în chenar. Începutul fiecărui capitol este marcat cu inițiale de culoare roşie încadrat în ornamente vegetale. Titlul plasat într-un chenar ornamentat cu medalioanele sfinților pe lateral, cu semnătură dreapta jos: Grigorie T. În centru sus imaginea lui Iisus Hristos ca Arhireu.  Pe verso paginii de titlu Stema Moldovei cu stihuri de laudă la adresa domnitorului Moldovei Grigorie Callimachi (1761 – 1764) şi (1767 – 1769).  Gravuri: pe a patra filă nenumerotată, verso, gravură cu Sfântul Evanghelist Ioan, datată 1762 şi semnată Ierei Mihai şi Monah Teofan, la fila 23 gravură cu Sfântul Evanghelist Matei, datată 1761 şi semnată Ierei Mihai St[re]lbiţki şi Monah Teofan, la fila 60 gravură cu Sfântul Evanghelist Luca, datată 1761, la fila 106 gravură cu Sfântul Evanghelist Marcu, datată 1761, ambele semnate ca prima dintre gravuri. Coperta din lemn îmbrăcat în catifea vișinie, legată în ferecătură din metal comun, având bogate elemente florale decorativă. Elementele ferecăturii metalice: 4 colțare plasate în colțuri, 2 medalioane fixat în centru copertelor, 4 piciorușe, o încuietoare în forma unui sfânt și 9  aplice în formă de stea. Pe prima copertă în centru se află medalionul cu icoana Învierii, în colţuri colțarele cu icoanele evangheliştilor și 6 aplice în formă de stea, pe coperta a 2-a icoana Răstignirii în centru, 4 piciorușe și 3 aplice. Hârtia manuală cu urme de ceară, murdărie și îngălbenită pe alocuri. O parte a foilor au marginea arsă. La subsolul paginilor 3 – 5 însemnare olografă cu cerneală neagră, datată cu anul 1810. Starea de conservare: bună. Reieșind din constatările de mai sus putem concluziona următoarele. Cartea are valoare patrimonială cu semnificație istorico- culturală și artistică deoarece:  a fost tipărită în perioada fanariotă care a luat amploare în Moldova pe fondul declinului Imperiului Otoman şi ascensiunii Rusiei ţariste; este prima lucrare, din cele 20 de titluri, editate în timpul arhipăstoririi mitropolitului Gavriil Calimachi, pentru oficierea serviciului divin; a fost gravată de protopopul Mihail Strelbiţki care se trăgea dintr-o veche familie poloneză de gravori, rusificată, venit în Moldova, în a II jumătate a secolului al XVIII-lea.

 

COMORI DE ARTĂ ȘI DE SUFLET

Așezămintele mănăstirești au fost primele locașuri ce au adăpostit cele dintâi biblioteci românești. Ierarhii și slujitorii Bisericii sau îngrijit mereu de  de interesele spirituale ale neamului prin tipărirea și răspândirea cărților.

O astfel de personalitate a fost și Arhimadritul Varnava starețul mănăstirei Pângărați, construită de Alexandru Lăpușneanu în 1560. Personalitate monahală  care s-a remarcat prin grija sa faţă de locașul sfânt, schimbând în mod total înfăţişarea umilă şi dărâmată a mănăstirii în vremea sa. El este cel care a întemeiat satul „cu oameni aduşi din diferite părţi”, sat care mai înainte nu exista dându-i numele Pângăraţi după numele mănăstirii. 

Mănăstirea Pângăraţi a avut un rol important atât spiritual cât şi economic în Evul Mediu. Cercetătorii consideră că istoricul ei este asemănător cu  cel al Mănăstirii Bisericani. Menționată de Vasile Alecsandri în ”O Primblare la munţi” autorul relevă că ”în Pângăraţi se păstra pe vremuri un portret original al lui Alexandru Lăpuşneanu, pe care poetul nu l-a mai găsit acolo, când a vizitat Mănăstirea în 1844“. Printre comorile de artă tipografică care au aparținut cuviosului Arhimandrit Varnava se înscrie  ”Mineiul pe luna August” tipărit la mănăstirea Neamț în 1847, în zilele domnitorului Mihail Sturza,  prin sârguința și cheltuiala Preacuviosului Arhimanrit și stareț al Sfintei mănăstiri Neamțul și Secul Kyr Neonil. Exemplarul a intrat în colecțiile Bibliotecii Naționale în anul 2018. O notă olografă lăsată pe forzațul primei coperți indică faptul că ”Mineiul lunii August” a făcut parte și din biblioteca părintelui protosinghel Nicolae Tacu. Lucrarea are coperta din carton acoperit cu piele brună. Pe prima copertă se regăsește ex-libris fleuron, cândva aurit. Pe cea de a doua copertă ex-libris în formă de inimă roșie cu inscripția ”Arhimandrit Varnava. 1847. Avgust. 15”. Cartea începe cu o Predislovie la finalul căreia poate fi admirată marca tipografică a lui Mihail Strelbițki, prin contribuția căruia a fost organizată tipografia Mănăstirii Neamț. Renumitul tipograf și-a donat o parte din ustensiile tiparniței sale mănăstirii, la solicitarea monahilor nemțeni. Textul introductiv este semnat de starețul Neonil, cel care a contribuit la modernizarea tipografiei prin achiziționarea în 1847 a utilajelor noi şi performante de la Viena. Potrivit relatărilor din monografia ”Mănăstirea Pângărați” realizată în 2016 de Vasile Bîrzu, astăzi în cadrul mănăstirii Pângărați se află un muzeu în colecțiile căruia se păstrează ”frumoase şi importante monumente culturale şi de limbă bisericească, cumpărate pentru uzul cultic de către obştea mănăstirii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cel mai vechi exponat al muzeului mănăstirii e ”Cazania” Mitropolitului Varlaam al Moldovei tipărită la 1643, achiziţionată la Anticariat de Prea Cuviosul Stareţ Părinte Luca Diaconu în 12 febr. 1993, de la Gheorghiu Alexandru din Piatra Neamţ”.