Arhive etichetă | Carte veche și rară

Eminescu – geniul deplin al culturii românești

La 4 ianuarie 1879 Mihai Eminescu dăruia lui Mite Kremnitz, scriitoare, autoare de romane, nuvele și povestiri, dar și biografă a primilor regi ai României, cu ocazia zile acesteia de naștere un caiet manuscris ce avea doar 18 foi.

În interior, Mihai Eminescu a așternut pe hârtie cinci poezii: „Cu mâne zilele-ţi adaogi”, „Despărţire”, „Foaie veştedă”, „Rugăciunea unui dac” şi „Atât de fragedă”. Ulterior Mite Kremnitz, soția a transcris în acelaşi caiet alte patru poezii ale lui Eminescu: „Ce te legeni codrule”, „La mijloc de codru des”, „O, mamă” şi „Mai am un singur dor”. 

Caietul scris pe hârtie velină liniară a fost botezat „Caietul Roșu”, de profesorul de filologie, Octavian Șchiau, care a și găsit manuscrisul într-o arhivă personală din Germania. I se spune așa și pentru că este îmbrăcat în supracopertă de mătase roşie, care îi dă un farmec special. Deasemenea renumitul manuscris eminescian are însemnarea olografă a lui Mite Kremnitz. Astăzi originalul se afla la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj,  în Fondul Colecții Speciale. Biblioteca Națională a Republicii Moldova deține exemplarul faximil al ”Caietului Roșu”, instrument indispensabil de lucru pentru eminescologii si istoricii literari care nu au posibilitatea  să rasfoiască manuscrisele originale eminesciene.

Reclame

Urmele bibliotecii lui Ivan cel Groaznic

Colecția de manuscrise faximile din cadrul secției Carte veche și rară a Bibliotecii Naționale, a fost completată de curînd, cu 2 volume, a remarcabilei și unice în felul său lucrări ”Codicele împărătesc ilustrat”, (secolul XVI), prin generozitatea dlui Alexandru Magola, cercetătorul științific, al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. ”Codicele împărătesc ilustrat”  a fost creată în secolul al XVI-lea, doar într-un singur exemplar! din ordinul țarului rus Ivan al IV-lea, supranumit cel Groaznic (1530 – 1584), pentru instruirea copiilor săi. Volumul inițial era de aproximativ 10 mii de foi, ilustrate cu mai mult de 17 mii gravuri, care ocupa vizual aproximativ 2/3 din volumul total al monumentalei opere și cîntărea cca 16 kg. Desenele-miniaturi (peisaje istorice, lupte și viața cotidiană) ilustrează amănunțit evenimente din istorie. În baza lor, cititorii pot face cunoștință cu portul din  antichitate, armura militară, veșmintele bisericești, armele, uneltele, obiectele de uz casnic, etc. La realizarea Codului și-a adus contribuția cea mai remarcabilă figură a timpului său – Makarie, Mitropolitul Moscovei și al întregii Rusii, cel care la inițiat pe țar în tainele ortodoxiei. Deasemenea au fost antrenați cei mai buni 15 scribi și 10 pictori ai timpului. Cercetătorii consideră că eminenta lucrare ar fi făcut parte din enigmatica bibliotecă al lui Ivan cel Groaznic, cunoscută ca „Liberey”, de la latinescul „liber” — carte, care potrivit surselor, era alcătuită din colecţii legendare de cărţi şi documente, însă pierdută în timp. La finalul ultimului volum se regăsește o inscripție olografă, pe care specialiștii o atribuie însăși renumitului țar.

În istoria scrierilor medievale universale nu există un alt document similar atât ca volum cât  și ca perioada cronologică pe care o cuprinde. Documentul reflectă  istorii sacre, ebraice și antice grecești, narațiuni despre războiul troian și Alexandru cel Mare, fragmente despre istoria imperiilor romane și bizantine, precum și cronica celor mai importante evenimente din Rusia, ce sau desfășurat timp de patru secole și jumătate, în perioada anilor 1114 și 1567. Ulterior, în secolele XVII-XVIII, monumentala operă a avut o soartă tragică, fiind dispersată pe bucăți ce-au ajuns în colecții private. În secolul XIX a fost recuperată și se păstrează pînă astăzi  în diverse instituții de cultură printre care : Biblioteca Academiei de Științe (Sankt Petersburg); Biblioteca Națională Rusă (Sankt Petersburg); Muzeul de Stat de Istorie (Moscova).

Superioritatea Dacilor în cronici străvechi

Aethicus Donares (Histricus), filosof străromân, get originar din Sciția Minor, (Dobrogea actuală),  a organizat prima expediție  navală istorică în jurul lumii !!!

Drumul călătoriei l-a consemnat în cartea Cosmografia. Curios pentru această lucrare este faptul că a a fost scrisă în primul alfabet străvechi dacic, alcătuit din 23 de litere, de însăși Aethicus . Această constatare vine să respingă afirmațiile unora precum ”cînd Dante Aligheri își redacta Divina Comedie, noi ne ascundeam prin peșteri”.  Conform opiniei cercetătorilor, alfabetul conține elemente din cultura geto-dacă și a fost întrebuințat în epoca romanizării Daciei. Potrivit surselor alfabetul dacic era folosit doar în şcolile Zalmoxismului şi numai de Cavalerii Zalmoxismului.

Despre expediția navală organizată de Aethicus, consemnează Comandorul în retragere ing. Mihail Barbu. Dumnealui descrie cele 5 etape ale expediției, care a durat în perioada anilor 461-465, deci cu 1057 de ani mai devreme decît exploratorul portughez Ferdinand Magellan!!! 

Desfășurarea bună a expediţiei a fost asigurată de 101 Cavaleri Zalmoxieni. Traseul expediției a trecut prin zeci de mări, golfuri şi strâmtori, precum şi prin patru oceane (Atlantic, Îngheţat de Nord, Pacific şi Indian), multe din ele primind nume de la Aethicus, fapt consemnat în aceiași Cosmografie.

Cosmografia a fost tradusă în limbile greacă şi latină și s-a bucurat de o largă circulație. În prezent se cunoaște doar un singur manuscris, datat cu secolul al VIII-ea, și se păstrează la Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig, Germania.

Marele cărturar și Mitropolit al Olteniei Nistor Vornicescu, l-a documentat pe filosoful străromân, iar cercetările le-a publicat  în 1986, la Craiova. Biblioteca Națională a Republicii Moldova conține două exemplare a renumitului Mitropolit, oferite în dar de către Nistor Vornicescu în 1992, cînd a vizitat instituția noastră.

Originalitate și inedit din veacurile de altă dată

Biblia va proteja casa ta de dezastru. În cazul cînd nu ai bani pentru a cumpăra toată Biblia, să ai cel puțin o pagină din ea.     Sf. Ioan Gură de Aur.

 

Un rol important în dezvoltarea spirituală a omenirii au avut-o cărțile sacre încă din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului cărțile sfinte sau transformat în adevărate opere de artă. Pentru a pune în evidență măreția cuvintelor sfinte, Evangheliile erau ”îmbrăcate” în  cele mai nobile metale și decorate cu pietre prețioase, iar pentru a atrage cugetul cititorilor asupra canoanelor sfinte, textele erau înfrumusețate cu o tehnică aparte, specială.

Aurul simbolizează lumina dumnezeiască, iar argintul – pocăința și curățenia sufletului. Chiar dacă erau utilizate și alte tipuri de metale, obligatoriu aveau în compoziția lor aur și argint.

Simbolica semnificativă pentru Evanghelii a fost stabilită în secolul al XIV-lea, avînd drept prototip iconografia bizantină. Pe coperta superioară în centru se regăsește ”Răstignirea”, ”Învierea Domnului”, ”Pogorîrea în iad”sau ”Mântuitorul pe tron”, iar în colțuri – imaginile celor patru Evangheliști, în ancadramente ovale fitomorfe, reliefate și bogat ornamentate. Cel mai adesea Evangheliștii au pe genunchi caiete dar nu papirusuri iar pe mese se văd călimări și foi. Coperta inferioară este pusă pe piciorușe, iar pe lateral se regăsesc închizătorile.

În fondurile Bibliotecii Naționale regăsesc un număr impunător de Evanghelii, adevărate opere de artă a ofervăriei, originale și inedite, realizate în cele mai renumite centre tipografice, începînd cu secolul al 17-lea care de curînd se găsesc în acces deschis și pot fi accesate de pe adresa http://www.moldavica.bnrm.md/biblielmo?site=localhost&a=p&p=about&c=carti&l=ro&w=utf-8