Arhive etichetă | colectii patrimoniale

Primul tratat tipărit de teorie a muzicii antice

Muzica anticaMuzica antică greacă a atras atenția încă din secolul al IX. Primele tratate au fost cele a lui Hucbaldus (840-930), Regino von Prüm (850-915), Guido de Arezzo (992-1050), John Scott Eurigen (810/815 – 881/887), Nokter La Beau (950-1022), Teoger de la Metz (1050 – 1120), Franco Köln (sec. al XIII-lea.), Engelbert de Admont (1250-1331) și alții. În evul mediu știința muzicii ocupa un loc de vază în comunitatea științelor. Renumitul filosof olandez Meibom Marcus (1630-1711) la numai 22 de ani a scris un tratat renumit în muzicologia greacă antică în 8 volume ”Antiquae musicae auctores septem. Graece et Latine. Marcus Mei-bomius restituit ac notis explicavit”, editat la Amsterdam, cu ajutorul renumitului tipograf Ludovic Elzevir în anul 1652.

Biblioteca Națională deține doar primul volum care cuprinde cele mai timpurii tratate teoretice muzicale grecești : „Elemente armonice” – compus de Aristoxen filosof grec antic și muzicolog teoretician, descipolul lui Aristotel, născut în anul 360 pînă la era noastră, „Introducere în armonie” și „Diviziunea canonului” –alcătuite de celebrul matematician antic Euclid, care datorită algoritmelor a alcătuit ritmul  muzicii, „Ghid pentru armonie”- alcătuit de un alt renumit matematician, filosof și muzician grec Nicomachus, care a trăit între anii 60 – 120 era noastră, „Introducere în muzică” – de Alypius din Alexandria, a compus muzică prin anul 360, „Introducere în armonie” – de Gaudenzio și „Introducere în arta muzicii ” – atribuit lui Bacchius, adeptul lui Aristoxen și tutorele împăratului Marcus.

În această ediție textele grecești sunt date cu o traducere în latină și comentate amănunțit științific. Mai mult decât atât, Mark Meibom a transcris pentru prima dată pe portativul modern trei imne antice grecești, lucru care pînă la el, nimeni nu a îndrăznit să o facă.

Cartea a fost editată de unul din reprezentații renumitei familii de tipografi olandezi Elzevir Ludovic. Edițiile realizate de acești tipografi erau la mare căutare la vremea respectivă, necătînd la cenzura care îi urmărea, din simplu motiv că erau foarte accesibile ca preț, frumos ornamentate cu o scriere elegantă. Au fost primii care au ajustat și simplificat grafica alfabetului. Astăzi edițiile elzeviriene sînt ediții bibliofile, rar întîlite și orice bibliotecă sau colecționar și-ar dori să aibă macar un exemplar.

Biblioteca Națională a RM deține și alte ediții elzeviriene. Toate exemplarele sînt îmbrăcate în piele, cotorul este aurit cu ornamente vegetale, cu o integritate impecabilă. Cărțile elzeviriene fac parte din colecția ”Cărți editate în limbi străine pînă la 1750”. Chiar dacă unele exemplare sînt semnate cu    pseudonimul editorului, iar locul ediției lipsește, cartea poate fi ușor identificată după marca tipografică.

Colecții pentru posteritate

Biblioteca Univerității din Viena are la baza sa una din cele mai renumite biblioteci ai secolului al 17-lea – Bibliotheca Windhagiana. A fost constituită de Joachim Enzmilner (1600-1678), pentru care a și construit special un castel – castelul Windhaag (1656-1670). O parte din cărți el le-a moștenit de la tatăl său iar o parte le-a achiziționat de la librarii timpului precum și de la familiile nobile scăpătate. Biblioteca Windhagiana a fost cea mai mare bibliotecă austriaca, localizată în trei săli mari, bine arcuite , dotate pe lateral cu ferestre înalte mari. Cupolele boltite au fost împodobite cu picturi renumite la acea vreme.

IMG_1055

IMG_1056Întrarea bibliotecii, dupa cum se vede din imaginea de mai sus,  era sigilată cu o ușă imensă și grea de fier, pe care se regăsea pictura zeului Mercur . Pe ambele laturi ale ușii erau statui a divinităților considerate patroni ai teologiei și jurisprudenței precum Hipocrate ( reprezentând medicament ) și Aristotel ( care reprezintă filozofia). Pe cornișele acoperișului erau fixate principalele instrumente  ale matematicii și eticii.  După cum am mai spus biblioteca a fost împărțită în trei părți.     În prima sală se afla Bibliotheca Antiqua – conținea numai cărți de la începutul tiparului (incunabule), până în anul 1550,  împărțite în zeci de departamente din teologie , juridică , medicină , istorie , matematică , filosofie , etică , retorică , poetică și lingvistică . Din această bibliotecă făceau parte și cărți interzise ” Privilegio spiritual ciudat”.   O altă sală cuprindea Bibliotheca Nova care includea cărți din perioada anilor 1550-1650, împărțită în zeci de departamente și decorate cu reprezentări potrivite a divinităților antice.     Bibliotheca Moderna depozita cărți publicate începând cu 1650. Pe lîngă bibliotecă ezista și o tipografieTipografia Windhagiana. După 100 ani de la moartea lui Joachim Enzmilner, in 1787 biblioteca ajunge a fi parte a Universității din Viena. La moment au fost identificate doar 30 de exemplare ce au aparțiut cîndva acestei biblioteci. In fondurile BNRM se regaseste un exemplar ce a facut parte din biblioteca respectiva. Pe pagina de titlul se vede clar ex-libris-ul manuscris cu referire la biblioteca Windhagiana, iar pe ultima coperta este imprimat numele fondatorului.

IMG_0965      IMG_0967

Istoria Romanilor in „scoartele” cartilor religioase

Tipografia Universităţii din Buda a avut un rasunet remarcabil in arealul romanesc.  A fost o adevarata pepiniera a editorilor romani si de difuzare a cartilor in grafia latina in secolul al 18-lea, dar despre aceasta si altele un pic mai jos.  Continuă lectura

Valori bibliofile

In fondul Serviciului Carte vecha si rara se pastreaza  carti care au facut parte din fondul initial al Bibliotecii Guberniale, deschisa la 1832. Si care poarta aprenta cititorilor de atunci,  iar pe paginile a multor carti se mai pastreaza si astazi ideile si gindurile oamenilor din acele vremi lasate in marginalii. Continuă lectura