Arhive etichetă | Manastirea Neamt

ARTA TIPOGRAFICĂ ROMÂNEASCĂ

În 1821 de sub teascurile Mănăstirii Neamțul a ieșit cea dintâi Evanghelie ilustrată românească. Tipăritura aceasta epocală este îmbrăcată într-o superbă ferecătură din argint aurit.  Pe prima copertă se află patru icoane reprezenndu-i pe Sf. Apostoli iar în mijloc o icoană  reprezentând ”Învierea”, toate fiind împodobite cu pietre prețioase.

Exemplarul deosebit a fost creat in timpul starețului Ilarie. Pe lângă coperta impunătoare, cuprinde chenare mari cu chipuri de sfinți pe toate filele, lucrate de către monahul Ghervasie și Simeon ierei.

De format în folio cu un volum de 700 pagini, textul încadrat în chenare ornamentate cu elemente florale, de 5 cm grosime, iar printre flori, așezați simetric cei 12 apostoli. Pe verso foii de titlu gravura ”Înălțarea Domnului” este semnată cu anul 1817.

La începutul fiecărei Evanghelii este precedată de imaginea evanghelistului respectiv. Inițialele în culoare roșie, mari și împodobite. Cartea este un model de artă tipografică.

Mãnãstirea Neamț a avut perioade înfloritoare, dar a trecut si prin vremuri grele. În 1691, la Secu au fost încartiruite trupele polone conduse de Sobieschi. Aici s-a purtat ultima luptã a eteriștilor cu turcii în toamna anului 1821, iar lãcașul a fost supus tirurilor de artilerie, incendiatã și pustiitã. Aspectul actual este rodul reparațiilor din 1821 și 1850.

Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii de frunte ai Mănăstirii Neamţ şi ucenic al stareţului Paisie. Sub îndrumarea lui s-au tipărit în tipografia mănăstirii câteva cărţi bisericeşti de mare importanţă printre care:  Cuvintele Sfântului Isaac Sirul (1819), Sfânta Evanghelie (1821), în cea mai aleasă ediţie; Carte pentru pravilă (1823) şi Psaltirea (1823-1824).

Monahului Ghervasie a fost unul din cei mai renumiți gravori al Mănăstirii Neamț, care și-a desfășurat activitatea în importanta perioadă de douăzeci și șapte de ani cuprinsă între 1817 și 1844.

Reclame

COMORI DE ARTĂ ȘI DE SUFLET

Așezămintele mănăstirești au fost primele locașuri ce au adăpostit cele dintâi biblioteci românești. Ierarhii și slujitorii Bisericii sau îngrijit mereu de  de interesele spirituale ale neamului prin tipărirea și răspândirea cărților.

O astfel de personalitate a fost și Arhimadritul Varnava starețul mănăstirei Pângărați, construită de Alexandru Lăpușneanu în 1560. Personalitate monahală  care s-a remarcat prin grija sa faţă de locașul sfânt, schimbând în mod total înfăţişarea umilă şi dărâmată a mănăstirii în vremea sa. El este cel care a întemeiat satul „cu oameni aduşi din diferite părţi”, sat care mai înainte nu exista dându-i numele Pângăraţi după numele mănăstirii. 

Mănăstirea Pângăraţi a avut un rol important atât spiritual cât şi economic în Evul Mediu. Cercetătorii consideră că istoricul ei este asemănător cu  cel al Mănăstirii Bisericani. Menționată de Vasile Alecsandri în ”O Primblare la munţi” autorul relevă că ”în Pângăraţi se păstra pe vremuri un portret original al lui Alexandru Lăpuşneanu, pe care poetul nu l-a mai găsit acolo, când a vizitat Mănăstirea în 1844“. Printre comorile de artă tipografică care au aparținut cuviosului Arhimandrit Varnava se înscrie  ”Mineiul pe luna August” tipărit la mănăstirea Neamț în 1847, în zilele domnitorului Mihail Sturza,  prin sârguința și cheltuiala Preacuviosului Arhimanrit și stareț al Sfintei mănăstiri Neamțul și Secul Kyr Neonil. Exemplarul a intrat în colecțiile Bibliotecii Naționale în anul 2018. O notă olografă lăsată pe forzațul primei coperți indică faptul că ”Mineiul lunii August” a făcut parte și din biblioteca părintelui protosinghel Nicolae Tacu. Lucrarea are coperta din carton acoperit cu piele brună. Pe prima copertă se regăsește ex-libris fleuron, cândva aurit. Pe cea de a doua copertă ex-libris în formă de inimă roșie cu inscripția ”Arhimandrit Varnava. 1847. Avgust. 15”. Cartea începe cu o Predislovie la finalul căreia poate fi admirată marca tipografică a lui Mihail Strelbițki, prin contribuția căruia a fost organizată tipografia Mănăstirii Neamț. Renumitul tipograf și-a donat o parte din ustensiile tiparniței sale mănăstirii, la solicitarea monahilor nemțeni. Textul introductiv este semnat de starețul Neonil, cel care a contribuit la modernizarea tipografiei prin achiziționarea în 1847 a utilajelor noi şi performante de la Viena. Potrivit relatărilor din monografia ”Mănăstirea Pângărați” realizată în 2016 de Vasile Bîrzu, astăzi în cadrul mănăstirii Pângărați se află un muzeu în colecțiile căruia se păstrează ”frumoase şi importante monumente culturale şi de limbă bisericească, cumpărate pentru uzul cultic de către obştea mănăstirii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cel mai vechi exponat al muzeului mănăstirii e ”Cazania” Mitropolitului Varlaam al Moldovei tipărită la 1643, achiziţionată la Anticariat de Prea Cuviosul Stareţ Părinte Luca Diaconu în 12 febr. 1993, de la Gheorghiu Alexandru din Piatra Neamţ”.

Gravura ecleziastică

Ilustrarea cărților bisericești reprezintă un capitol aparte în domeniul artei și tiparului dar și al istoriei culturii. Vechile tipărituri ascund printre filele lor gravuri originale care după tehnica lor de realizare ap putea sta alături de cele ale lui A. Durer, ș.a.  Pe teritoriul Moldovei mănăstirile au fost primele ”focare” de iluminare culturală. Unul din lăcașurile care a lăsat o aprentă în domeniul artei tipografice a fost Mănăstirea Neamț. Călugării din această ”lavră” duhovnicească au realizat adevărate opere de arte. Clișeile utilizate la ornamentarea  și înfrumusețarea cărților erau executate de însări călugării erudiți. Din păcate multe gravuri ale cărților scrise la Mănăstirea Neamț rămîn a fi anonime, lucru care poate fi argumentat prin faptul că truda și sîrguința cu care au fost realizate sunt rezultate ale canonului de ascultare. Imaginile sunt foarte reprezentative pentru textul pe care îl însoțesc, iar chipurile umane sunt realizate în conformitate cu canonul iconografic.

Cel mai deseamă miniaturist și caligraf de la Mănăstirea Neamț este considerat Gavriil Uric, operele căruia se regăsesc  astăzi ”împrăștiate” prin cele mai renumite muzee și biblioteci din Rusia și Europa. De asemenea sau evidențiat și călugării Gervasie, Teofan, Gherontie, Cleopa, etc.

În patrimoniul de carte veche și rară al Bibliotecii Naționale se regăsesc exemplare ce provin din Mănăstirea Neamț.  Printre acestea Scara Cuviosului părintelui nostru Ioan, 1814. Clișeile gravurilor pentru această lucrare au fost realizate special din lemn de păr. Titlul este foaste sugestiv la fel și gravura Scara care reprezintă 30 de trepte simbolizînd cei 30 ani pămîntești ai Domnului Iisus Hristos. În fruntea cetei monahale se află Sf. Ioan, ținînd ruloul cu inscripția Suiți-vă. În plan secund poate fi observată mănăstirea Sinai iar sus la capătul scării Iisus Hristos primește pe cei biruitori. Gravura nemțeană a fost aplicată în cărțile religioase pînă în 1874. Cea mai fructuasă perioadă a tipografiei de la Mănăstirea Neamț a fost  între anii 1808 și 1830  cînd au fost tipărite 35.700 de cărți.

În cadrul serviciului Carte veche și rară al Bibliotecii Naționale este organizată expoziția Gravura ecleziastică. Doritorii și utilizatorii pot admira cărţile vechi liturgice, care evidenţiază principalele momente din istoria ornamenticii româneşti vechi, diferitele tipuri de pagină, frontispicii, litere iniţiale ornate,  vignete  care se regăsesc în foile de titlu sau la finalul tipăriturii.

 

Prima împotrivire asupra calendarului grigorian, atestată documentar

 

IMG_0971IMG_0970

 

Confruntînd două ediții a Ceaslovului editat la Mănăstirea Neamț unul de la 1858 și altul de la 1874, am sesizat o mică diferență. Diferență mică ca volum dar mare ca importanță. Ediția din 1874, (tipărită de Arhimandritul și Starețul Mănăstirii Timotei) repetă întocmai structura volumului din 1858, atît doar că la finele lucrării a mai adăugat o mică înșiruire documentară despre Continuă lectura