Arhive etichetă | Mihai Eminescu

Eminescu – geniul deplin al culturii românești

La 4 ianuarie 1879 Mihai Eminescu dăruia lui Mite Kremnitz, scriitoare, autoare de romane, nuvele și povestiri, dar și biografă a primilor regi ai României, cu ocazia zile acesteia de naștere un caiet manuscris ce avea doar 18 foi.

În interior, Mihai Eminescu a așternut pe hârtie cinci poezii: „Cu mâne zilele-ţi adaogi”, „Despărţire”, „Foaie veştedă”, „Rugăciunea unui dac” şi „Atât de fragedă”. Ulterior Mite Kremnitz, soția a transcris în acelaşi caiet alte patru poezii ale lui Eminescu: „Ce te legeni codrule”, „La mijloc de codru des”, „O, mamă” şi „Mai am un singur dor”. 

Caietul scris pe hârtie velină liniară a fost botezat „Caietul Roșu”, de profesorul de filologie, Octavian Șchiau, care a și găsit manuscrisul într-o arhivă personală din Germania. I se spune așa și pentru că este îmbrăcat în supracopertă de mătase roşie, care îi dă un farmec special. Deasemenea renumitul manuscris eminescian are însemnarea olografă a lui Mite Kremnitz. Astăzi originalul se afla la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj,  în Fondul Colecții Speciale. Biblioteca Națională a Republicii Moldova deține exemplarul faximil al ”Caietului Roșu”, instrument indispensabil de lucru pentru eminescologii si istoricii literari care nu au posibilitatea  să rasfoiască manuscrisele originale eminesciene.

Reclame

Ultimul poem al lui Eminescu

În fiecare an pe parcursul lunii Ianuarie opera și personalitatea marelui Eminescu este omagiată și comemorată.   Opera poetică a lui Eminescu și în special Luceafărul reprezintă unificarea versificației arhaice românești cu cea moderă.

Pentru prima dată poemul Luceafărul a apărut la Viena într-un almanah studențesc și după aproape mai bine de un secol rămîne a fi capodopera incontestabilă a poeziei române. Scris la doar vîrsta de 33 de ani a rămas să fie ultimul mare poem al lui Eminescu și culmea creației sale.

luceafarul                                                             În fondurile serviciului Carte Veche și Rară a Bibliotecii Naționale a RM se regăsește ediția bibliofilă manuscris EmiLucreafărul de M. Eminescu, publicată la împlinirea unui secol de existență a poemului. Lucrarea cuprinde textul poemului în 11 limbi, fiind însoțită de portretul poetului, o pagină manuscris facsimilată și 10 policromii, imprimate pe hîrtie cretată.

 

 

 

 

 

 

Universul poeziilor eminesciene poate fi admirat și în creația lui Aurel Bordenache (1902 – 1987) renumitul portretist și pictor al Curţii Regale de la Bucureşti. Tușurile sale de mare finețe au însoțit ediția de Poezii a lui M. Eminescu, editată în 1944. Cu ocazia lansării Anului Eminescu în 2000, editura Cermi din Iași a realizat un set de ilustrații ce conțin catrene din versurile poetului.

gravurgravuri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumoasa, sfânta poezie,                       lui eminescu
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zadarnicie
Cât pret a pus sufletul meu.

Este doar un catren din marea iubire a Veronicăi Micle cuprinsă în volumul de poezii Lui Eminescu, editat la Iași în 2000. Simbolică pare a fi demensiunile exemplarului de doar 5×4 cm., pe paginile căruia sînt înserate simțirile celei mai celebre iubiri, zădărnicită de societate și condimentată pe parcursul a 17 ani, cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări.

 

 

minuscule

 

 

 

Alte ediții bibliofile cu o interpretare grafică remarcabilă, cu demensiuni și ani de ediții variate, care pot sta la baza cercetării istoricului edițiilor eminesciene, sunt puse la dispoziția publicului larg și a utilazatorilor Bibliotecii Naționale a RM.