Arhive etichetă | Nicomachus

Primul tratat tipărit de teorie a muzicii antice

Muzica anticaMuzica antică greacă a atras atenția încă din secolul al IX. Primele tratate au fost cele a lui Hucbaldus (840-930), Regino von Prüm (850-915), Guido de Arezzo (992-1050), John Scott Eurigen (810/815 – 881/887), Nokter La Beau (950-1022), Teoger de la Metz (1050 – 1120), Franco Köln (sec. al XIII-lea.), Engelbert de Admont (1250-1331) și alții. În evul mediu știința muzicii ocupa un loc de vază în comunitatea științelor. Renumitul filosof olandez Meibom Marcus (1630-1711) la numai 22 de ani a scris un tratat renumit în muzicologia greacă antică în 8 volume ”Antiquae musicae auctores septem. Graece et Latine. Marcus Mei-bomius restituit ac notis explicavit”, editat la Amsterdam, cu ajutorul renumitului tipograf Ludovic Elzevir în anul 1652.

Biblioteca Națională deține doar primul volum care cuprinde cele mai timpurii tratate teoretice muzicale grecești : „Elemente armonice” – compus de Aristoxen filosof grec antic și muzicolog teoretician, descipolul lui Aristotel, născut în anul 360 pînă la era noastră, „Introducere în armonie” și „Diviziunea canonului” –alcătuite de celebrul matematician antic Euclid, care datorită algoritmelor a alcătuit ritmul  muzicii, „Ghid pentru armonie”- alcătuit de un alt renumit matematician, filosof și muzician grec Nicomachus, care a trăit între anii 60 – 120 era noastră, „Introducere în muzică” – de Alypius din Alexandria, a compus muzică prin anul 360, „Introducere în armonie” – de Gaudenzio și „Introducere în arta muzicii ” – atribuit lui Bacchius, adeptul lui Aristoxen și tutorele împăratului Marcus.

În această ediție textele grecești sunt date cu o traducere în latină și comentate amănunțit științific. Mai mult decât atât, Mark Meibom a transcris pentru prima dată pe portativul modern trei imne antice grecești, lucru care pînă la el, nimeni nu a îndrăznit să o facă.

Cartea a fost editată de unul din reprezentații renumitei familii de tipografi olandezi Elzevir Ludovic. Edițiile realizate de acești tipografi erau la mare căutare la vremea respectivă, necătînd la cenzura care îi urmărea, din simplu motiv că erau foarte accesibile ca preț, frumos ornamentate cu o scriere elegantă. Au fost primii care au ajustat și simplificat grafica alfabetului. Astăzi edițiile elzeviriene sînt ediții bibliofile, rar întîlite și orice bibliotecă sau colecționar și-ar dori să aibă macar un exemplar.

Biblioteca Națională a RM deține și alte ediții elzeviriene. Toate exemplarele sînt îmbrăcate în piele, cotorul este aurit cu ornamente vegetale, cu o integritate impecabilă. Cărțile elzeviriene fac parte din colecția ”Cărți editate în limbi străine pînă la 1750”. Chiar dacă unele exemplare sînt semnate cu    pseudonimul editorului, iar locul ediției lipsește, cartea poate fi ușor identificată după marca tipografică.

Reclame