220 de ani de la nașterea primului director al Școlii Lancasteriene din Basarabia

ghinculovIacob Ghinculov (Iacob Hâncu) (1800–1870) a fost pedagog și primul director al Școlii Lancasteriene din Basarabia, autor de manuale didactice românești.  Iacob Ghinculov era originar din Ovidiopol. A absolvit seminarul teologic din Chişinău, iar mai târziu devine profesor la liceul de băeţi Nr. I din capitală. La 7 februarie 1824,  la Chişinău deschide prima şcoală lancasteriană din Basarabia. Din 1839 este şef al catedrei de limbă moldavo-vlahă a Universităţii din Petersburg. În anul 184O la Sankt- Petersburg profesorul universitar  editează 2 lucrări intitulate : „Начертание правил валахо-молдавской грамматики” și „Собрание сочинений и переводов, в прозе и стихах, для упражнения в валахо-молдавском языке, с присовокуплением словаря и собрания славянских первообразных слов, употребляемых в языке валахо-молдавском”.  În prefaţa primei lucrări autorul scrie că: „nu poate fi vorba despre două limbi valahă şi moldovenească, limba fiind una — limba română,iar celelalte două pot fi considerate graiuri ale acestei limbi”. Iacob Ghinculov introduce în circuitul ştiinţific rusesc noţiunea de român, pe care o argumentează prin faptul că până la formarea Ţării Moldovei locuitorii din ambele ţări erau cunoscuţi cu numele comun român. Potrivit unui studiu al  lui Ion Eremia „ Activitatea cărturărească basarabeană a lui Ia.D. Ghinculov a culminat cu un Dicţionar moldo-rus (Молдавско-Российский Словарь,1829), manuscrisul căruia se păstrează la Sankt Petersburg”. Potrivit opiniei cercetătoarei ruse M.V. Domosileţkaia  „importanţa lucrării lui Ghinculov constă şi în faptul că el pentru prima dată a alcătuit un dicţionar „lingvistic ruso-român terminologic”.

PRIMA REVISTĂ BISERICEASCĂ ÎN SPAŢIUL BASARABEAN

Prima revistă bisericească în spaţiul basarabean a fost “Buletinul Eparhiei Chisinăului” (Kишиневския Епaрхиальныя Въдомости), apărută în 1867 în urma decretului din 17 februarie din acelaşi, emis de către Sfântul Sinod al Bisericii Ruse.

Revistă  cu apariţie bilunară (1867 – 1904), apoi săptămânală (1905 – 1917) a pus începutul presei bisericeşti în eparhia Chişinăului şi Hotinului. Acest eveniment cultural şi spiritual a marcat viaţa religioasă a întregii eparhii.

Ediţia bilingvă a buletinului eparhiei Chişinăului şi Hotinului s-a realizat „în ruseşte şi în limba cea moldovenească” timp de patru ani (1867-1871). Din păcate începând cu anul 1871, varianta românească a revistei este sistată, continuând apariţia doar  în limba rusă până  la 1917.

În total, în decurs de 50 de ani, au văzut lumina tiparului peste 1500 de numere. Tirajul varia între 600 si 700 de exemplare. Revista conţinea două părţi: „oficială” şi „neoficială”.

Programul revistei a fost întocmit de către profesorii Seminarului Teologic şi era alcătuit din două părţi: una oficială şi alta neoficială. Cea oficială era strict rezervată pentru hotărârile administraţiei imperiale cu privire la viaţa bisericească: circulare ale conducerii eparhiale locale. Pe când cea neoficială cuprindea diverse statistici privitoare la istoricul eparhiei; texte-explicaţii la Sf. Scriptură şi opera Sf. părinţi ai Bisericii Ortodoxe; diverse „învăţături” destinate pentru predici, materiale de etnografie, arheologie, literatură sau folclor.

„Buletinul Eparhiei Chişinăului” constituie o pagină din spiritualitatea şi cultura Basarabiei de pâna la Marea Unire din 1918.

Prima călătorie de nuntă a unei domnițe din Moldova

Maria (Lupu) Radziwiłł (după Leybowicz 1758)

În februarie 1645 la Iași avea loc nunta domniței Maria Lupu, fiica mai mare a domnitorului moldovean Vasile Lupu (1634-1653) și a primei sale soții, Tudosca (fiica vornicului Costea Bucioc), cu nobilul polonez Janusz Radziwil. Despre Maria, cronicile afirmă nu numai ca era frumoasă, dar și educată.
Eveniment consemnat și în lucrarea lui Eberhard Werner Happel cu titlul Historia moderna Europae, oder eine historische Beschreibung des heutigen Europae, publicată în 1692.

Domnița Maria era îmbrăcată în alb, cu un văl roz, care o acoperea toată, prins de părul ei cu două săgeți de aur. Slujba a fost oficiată de mitropolitul Kievului, Petru Movilă, venit special din Ucraina pentru a cununa pe fiica lui Vasile Lupu. Desi Radziwiłł era luteran, totuși, pentru a nu strica cheful Domnului Moldovei, el se însură după ritul ortodox. Petrecerea a ținut 12 zile.  Zestrea miresei a fost de 650 000 monete de aur.

După nuntă, prințul Janoș Radziwiłł își luă nevasta, pornind cu ea în Polonia. O duse întâi la Varșovia, ca s-o prezinte regelui și apoi se apucară să cutreiere apusul Europei. A fost prima călătorie de nuntă a unei domnițe din Moldova în Occident. După un an de zile, Maria Radziwiłł își revăzu tatăl la Suceava.  În prefața Trebnicului cu peste 1500 de pagini, tipărit de Petru Movilă în 1646 la Lavra Pecerska, găsim cuvântarea mitropolitului Petru Movilă, rostită la nunta renumitei domnițe. Cuvântarea avea să fie publicată, la solicitarea tatălui miresei și în ediție aparte, la Kiev.

460 de ani de la nașterea lui Anastasie Crimca

 

Anastasie Crimca (n. circa 1560 Suceava – ianuarie 1629, Suceava) a fost mitropolit al Moldovei și unul dintre oamenii de cultură de la cumpăna secolelor al XVI-lea și al XVII-lea.

Mitropolitul Anastasie Crimca ocupă un loc remarcabil în istoria culturii și artei românești. El a fost unul din cei mai însemnați miniaturiști, formând la Dragomirna o școală cu renume, care a influențat dezvoltarea preocupărilor artistice din celelalte mănăstiri moldovene. Au rămas de la el peste 25 de manuscrise, cele mai multe fiind împodobite cu miniaturi (patru Tetraevangheliare, doi Apostoli, trei Liturghiere, o Psaltire etc.), toate în limba slavonă. Cele studiate cuprind aproximativ 250 de miniaturi, la care se adaugă numeroase frontispicii și inițiale înflorate, lucrate de mitropolit, ajutat, desigur, de unii dintre ucenicii săi mai talentați. Între acestea se remarcă un Tetraevanghel aflat în muzeul mănăstirii Dragomirna, cu aproximativ 40 de miniaturi, care redau scene din viața Mântuitorului, mai ales în legătură cu Patimile. Un Apostol cuprinde peste 40 de scene. Pe acest Apostol mitropolitul a scris și un fel de testament, prin care arunca blestem asupra celui care ar îndrăzni să închine mănăstirea Dragomirna Muntelui Athos sau altor mănăstiri din Răsărit. În anul 1616 a scris o Psaltire, dăruită Dragomirnei, cu peste 50 de scene, mai ales din istoria poporului evreu, în care apar însă și o serie de elemente locale (instrumente muzicale folosite în Moldova etc.).

Ilustraţiile sale a marcat apogeul miniaturii medievale moldoveneşti. Activitatea artistică remarcabilă din mănăstirea Dragomirna a influențat preocupările de acest gen de la alte mănăstiri.