Coresi – tipograful care a introdus limba română în cultul liturgic

Evanghelia cu învăţătură sau Cazania este ultima carte tipărită de Coresi (1500 – 1583) şi, în acelaşi timp, cea mai importantă dintre tipăriturile româneşti. Cartea a văzut lumina tiparului la Braşov, în 1581, este o traducere a omiliilor grecești, de preoţii ortodocşi Iane şi Mihai de la biserica Sf. Nicolae Şchei. Ea cuprinde o culegere de şaizeci şi şapte de cazanii, pentru duminicile şi sărbatorile anului.  Evanghelia cu învățătură sau Cazania a fost realizată după modelul Cazaniei tiparite la Zabludov (azi, in Republica Ceha), in 1569. Ulterior a fost retipărită în anul 1641 de Popa Dobre, la Bălgrad (Alba Iulia), ediţie reprodusă cu fidelitate, atât în privinţa limbii, cât şi din punct de vedere estetic.

Diaconul Coresi era originar din Târgovişte, unde a învăţat meşteşugul tipografic de la Dimitrie Liubavici. El s-a stabilit la Braşov unde şi-a creat propria tipografie. În toţi anii săi de activitatea a tipărit 11 cărţi în limba română şi 24 în slavonă.

Între meșterii tipografi ai secolului al XVI-lea, diaconul Coresi ocupă locul cel mai de seamă, întrucât, prin cărțile tipărite de el, a nivelat calea introducerii limbii române în cultul liturgic.

Cărţile coresiene s-au imprimat în aproximativ 100 de exemplare, cu excepţia Psaltirei româneşti care a cunoscut 500 de exemplare. Ele au cunoscut o largă difuzare în tot spaţiul românesc.

Fiul lui Coresi, diacul Şerban, a tipărit la Orăştie prima traducere (parţială) în limba română a Vechiului Testament, numită Palia de la Orăştie (1582).

Pravila lui Vasile Lupu – prima legiuire apărută într-o limbă naţională din Europa

În 1646,  la Iași, în tiparnița de la Mănăstirea Trei Ierarhi, apărea primul cod de legi în limba română şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa, Pravila lui Vasile Lupu sau Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeţe cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țării Moldovei, di în multe scripturi tălmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască” este prima legiuire laică din Moldova tipărită în limba română şi primul cod de legi românesc aprobat de către autoritatea domnească. Primele 94 de paragrafe din pravilă au ca izvor „leges colonariae, agrariae, rusticae”, iar celelalte paragrafe au ca izvor opera italianului Prosper Faranaccios, „Praxis et theoricae criminalis”.

Pravila cuprinde reglementări din domeniul dreptului bazându-se pe obicei și lege ca izvoare. În materie de drept, Cartea românească de învățătură, face diferențe între : Jus humanum (Pravila lumească), adică legea puterii feudale; Jus divinum (Pravila Dumnezeiască), dreptul canonic feudal și Jus naturale (Pravila firii omenești).

Acest cod de legi, după cum se spune și în prefață,  a fost alcătuit în baza prelucrării normelor de drept romano-bizantine. “Io Vasilie voievoda, urmând urma celor… înţelepţi domni …şi mai vârtos văzând nedreptăţile şi asupririle mişeilor, care le fac cei neînvăţaţi şi neînţelegători dregători …, au găsitu oameni ca ceia dascăli şi filozofi de au scos den cărţi elineşti şi latineşti toate tocmelile ceale bune…

Când marcăm Ziua Mondială a Cărții Poștale?

Dar voi știați că Ziua Mondială a Cărții Poștale este marcată tocmai de trei ori pe an?  Istoria cunoaște mai multe versiuni ale nașterii cărții poștale ilustrate: 25 martie, 1 octombrie și 30 noiembrie!

Expedierea prin poștă a unor felicitări gravate asemeni unor cărți de vizită cu text deschis, a fost realizată pentru prima dată în Anglia, în 1843, de către Henry Cole unul dintre fondatorii Muzeului Victoria și Albert din Londra. El a comandat ilustratorului John Callcott Horsley, realizarea unei schițe pe tema sărbătorilor de iarnă, care apoi au fost colorate manual de un artist profesionist, iar Henry Cole nu a trebuit decât să scrie mesajul și să-l semneze.

La 30 noiembrie 1865 la Conferința de la Karlsruhe (Germania), dr. Henrich von Stephan a propus întroducerea unui nou tip de corespondență  Postblatt, însă ideia nu a fost acceptată.

O a doua încercare de a introduce în circuitul comercial cărțile poștale a fost realizată de profesorul E. Herman în 1869. Inițial cărțile poștale erau o bucată simplă de carton pe care puteau fi scrise nu mai mult de 20 de cuvinte. Ele mai erau numite și  „scrisoare deschisă”. Prima „scrisoare deschisă” a fost tipărită la Viena pe 1 octombrie!

La 25 martie 1872 în Rusia apare prima carte poștală. Inițial, cărțile erau realizate în trei culori pentru a face mai ușoară distincția destinației. Cărțile poștale verzi erau destinate comunicării interurbane, cele maro – pentru corespondența într-o singură localitate, iar cele negre se potriveau ambelor opțiuni.

Pasiunea pentru colecționarea cărților poștale  se numește  cartofilie, este una dintre cele mai îndrăgite şi răspândite pasiuni din lume, la fel de apreciată ca şi colecţionarea de monede sau timbre. 

Prima traducere a Sfintei Scripturi într-o limbă vorbită

Biblia Husită denumită și „Biblia Franciscanilor” este cea mai veche traducere a Bibliei  în limba maghiară și prima traducere a Sfintei Scripturi într-o limbă vorbită, datată cu anii 1439-1440. Traducerea a fost realizată de 2 călugări franciscani Bálint și Tamás , fugiți din  calea persecuțiilor din Ungaria, și așezați în localitatea Trotuș din Moldova.

Codicele din München.
Sursă imagine: wikipedia.org

Traducerea a fost făcută într-o limbă arhaică, cu mulți termeni necunoscuți în maghiara modernă, fiind  influențată de ortografia din secolul al XV-lea a limbii cehe.

Originalul manuscrisului nu a fost găsit, Biblia păstrându-se doar prin copiile parțiale. Cele mai importante exemplare existente sunt Codicele din München, copiat în 1466 de către György Németi, Codicele din Viena și Codicele Apor.

Husitismul a fost mişcarea revoluţionară de înnoire a creştinismului, numele fiind preluat de la reformatorul ceh Jan Hus (1369-1415), preot catolic, mare critic, care a fost ars pe rug, în anul 1415. Această mișcare s-a extins și în spaţiul românesc în prima jumătate a secolului al XV-lea. Istoricul Şerban Papacostea de la Institutul de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti relata într-un interviu că: „Husitismul a fost o mare mişcare revoluţionară pe plan religios ca manifestare, dar şi cu conotaţii politice însemnate a cehilor, care a avut reverberaţii puternice şi în alte ţări ale Europei inclusiv și în Moldova”. Pentru prima dată, husiţii din Moldova au fost menționați în documente În 1431. Ioan de Ryza, episcop catolic de Baia, a semnalat episcopului de Cracovia prezenţa în Bacău a unui nucleu husit (majoritatea refugiaţi din Ungaria şi Polonia), faţă de care domnul Alexandru cel Bun s-a arătat tolerant.

Unul dintre punctele majore ale viziunii husite despre credinţă a fost promovarea valorilor creştine în limba poporului.