Arhive etichetă | Voltaire

CULTURA EUROPEANĂ A SECOLULUI AL XVIII-LEA

Dimitrie Cantemir

Cultura europeană este în mare parte înrădăcinată în ceea ce se numește adesea „patrimoniul cultural comun”. Europa din secolul al 18-lea este o lume predominant rurală. În cultura aristocratică a secolului XVIII a dominat cultul frumuseții feminine, senzualitatea. Cultura educațională este marcat de Ideologia iluminismului. Ideea principală a iluminismului a fost optimismul și credința fermă că umanitatea poate fi schimbată prin creșterea educației sale. în veacul iluminismului, spiritul creştin al culturii europene este înăbuşit de cel laic. Apar enciclopedii fundamentale alcătuite de figuri marcante europene.  Printre personalitățile notorii europene care sau evidențiat în secolul al XVIII-le sunt: Denis Diderot  (1713-1784)  om de știință enciclopedic, fondator și șef al școlii de materialism francez în filozofie, creator al școlii de realism în literatură și artă. Voltaire (1694-1778) cel mai mare educator, filosof, naturalist, poet și prozator, denunțător al viciilor statului, ipocrizia bisericii oficiale, prejudecăți. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) faimos iluminator francez în artă a apărat simplitatea și naturalețea limbajului.

În veacul al XVIII-lea, cultura românească este ilustrată de o serie de cărturari, care dau strălucire vieţii literare, istorice şi religioase. Una din figurile de vază a culturii românești de talie europeană a fost Dimitrie Cantemir (1674-1723) personalitate proeminentă, domnitor, savant, istoric, geograf, etnograf, muzician. El se înscrie ca întemeietorul muzicologiei prin importantele sale contribuţii etnografice, prin muzica orientală scrisă şi noul ei sistem de notaţie pe care l-a propus.

Ideile lui Montesquieu, Voltaire, Rousseau, dar si ale altor filosofi iluminiști se vor răspândi in Europa și în lume și  vor juca un rol important.

Cărturarii din speța lui Ștefan cel Mare

Genealogia bogată a neamului  lui Stefan cel Mare a fost abordată în numeroase surse. Potrivit academicianului Aurelian Danilă, care s-a ocupat în deaproape de neamul Domnitorului, din mulțimea copiilor pe care i-a avut  Stefan cel Mare, doi dintre ei au trăit la Moscova. Fiica Elena care a avut de suferit din urma intrigilor politice și un oarecare Ion, fiul neligitim, născut din legăturile sentimentale ale Domnitorului cu o rusoaică pe nume Marusea. În 1490 acest Ion cu doi fii ai săi a plecat la Moscova clandestin, în vizită la sora sa Elena, fapt care a stîrnit mînia suveranului rus și a atras asupra lui Ion expulzarea sa în orașul Uglici. Aici oaspeții moldoveni au fost rusificați. Feciorul Ion ca și tatăl său devenise Ivan iar Vasile – Rahman. Aurelian Danilă scrie că potrivit reprezentanților familiei Rahmaninov, Rahman ar insemna în unele regiuni ale Rusiei – vesel, vorbăreț și bun la inimă.

În secolele ce urmează descendenții lui Ștefan cel Mare în Rusia, devin intelectuali și personalități importante în sistemul militar rus, care au influentat in mod direct istoria Rusiei. Fratii Fiodor si Gherasim Rahmaninov, au participat activ la infaptuirea loviturii de stat din 24-25 noiembrie 1741, in urma căreia tronul Rusiei a fost ocupat de Elizaveta Petrovna, consemnează Aurelian Danilă. Ivan G. Rahmaninov, fiul complotistului Gherasim, a fost proprietarul uneia dintre cel mai importante tipografii din Rusia. Începînd cu 1780, Ivan Gherasimovici Rahmaninov a tipărit numeroase lucrări ale autorilor europeni cu viziuni progresiste. Fiind obsedat de filosofia lui Voltaire, I.G. Rahmaninov a publicat o mulțime de lucrări al enciclopedistului francez printre care ”Политическое завещание г. Волтера”, tipărită în 1785. Cinci ani mai tîrziu tipografia cărturarului din speța lui Ștefan cel Mare a fost  distrusă, iar exemplarele care mai ramaseră în depozit incendiate, din ordinul direct al imperatriței Ecaterina a II-a. Disputa a fost stîrnită de tipărirea unei alte lucrări a lui Voltaire. Astăzi unele lucrări ai cărturalului  Ivan G. Rahmaninov, din dinastia ilustrului domnitor Ștefan cel Mare, pot fi studiate la Biblioteca Națională a Republicii Moldova, în colecțiile secției Carte veche și rară.